Ninge cu fulgi mari și deși. Îmi sorb cafeaua pe banca din spatele casei până mi se face frig. Atât de frig încât mi-aș dori să devin, pe loc, un buștean aruncat în foc. Sau chiar un chibrit aprins. Mi-aș dori să fiu o oaie îmbrăcată gros, într-un pulover de lână. Atâta vreme cât ar fi cald, n-ar conta culoarea. Nici mirosul. Îmi dezlipesc cu greu degetele de pe cana rece. Mă desprind cu greu de banca din spatele casei. Intru în casă, mă așez în fotoliu și mă acopăr cu un pled. Aș vrea să devin, pe loc, o cană cu ceai fierbinte. Pisica îmi sare în brațe și începe să toarcă. O ascult îndelung. Are vocea bunicii.
Abisuri 
Nu-i rău a fi nici pisică 🙂 Sunt niște animaluțe foarte draguțe, cu un talent actoricesc extraordinar și nu prea se privează ele de confort 🙂
Da, știu, am vreo 4 😊