Nu l-au mai reparat de ceva vreme. Se dărâmă câte un pic în fiecare an. Poate că ar trebui să-l sprijin cumva și să-i dau un lustru. Cică smoala e bună, ține la umezeală. Dar nu pot, nu-i al meu. E făcut de nea Ion și moștenit prin testament de nuș’ce nepot plecat din țară. Nici la înmormântare n-a venit. Cică restricții de covid. Îți spun eu, dacă vroia să vină, venea. Restul e moft. Dar e păcat, se duce totul de râpă. Dar e bine și așa. Când o fi să cadă de tot, o să cadă și asta e. O să avem vedere către munte.
Abisuri 