După ce-si desface bagajele, Carmen scoate radioul din sacoșa de rafie și îl bagă în priză. Cherri FM are muzică bună. Poate un pic prea tristă, dar bună. Ascultă câteva melodii și coboară la cină. Restaurantul de la parter nu este chiar un restaurant. Trei mese cu câte două scaune de lemn fiecare. Fără față de masă ci doar niște cercuri de plastic pe care femeia de la recepție așază un șervet alb, apretat. Restaurantul nu este chiar un restaurant dar mâncarea e bună. Și multă. Și complet diferită de mâncarea de acasă. Pate de ficat făcut în casă. Piure de cartofi din cartofi adevărati, nu din fulgi. Supă cremă de morcovi. Supă cremă de ciuperci. Supă cremă de orice. Plus un platou de branza de pe care Carmen poate alege câte bucăți dorește. Sunt bucăți gălbui, moi, cu crusta și bucăți cu pete albastre care seamănă a mucegai. Carmen ezită să aleagă o bucată cu mucegai dar recepționera, care este, în același timp și bucătăreasa și chelnerița și femeie de servici, o îndeamnă să guste. Din politețe, Carmen gustă. Nu e chiar atât de rău precum pare. Mucegaiul are un gust pușcăcios, dar senzația de pe limbă și gustul lăsat în urmă sunt inedite.
– De unde sunteți, aveți un mic accent
– Din România
– Ah, înțeleg
Carmen se întreabă ce poate oare să înțeleagă femeia dintr-un singur cuvânt.
– Ceaușescu, am văzut la televizor, mulți morți,
– Da, îi răspunde Carmen, așa e, asta a fost la Revoluție, acum nouă ani
– Ah, înțeleg.
Carmen mai ia o felie de branza cu mucegai și nu mai știe ce să spună. Despre ce ar putea să discute cu o necunoscută care înțelege perfect totul?
Abisuri 
Daca esti din Romania nu mai esti pentru un strain o enigma: saracie, hotie, Ceausescu ici colo un Hagi restul nu mai conteaza mai bine zis nu-i de interes!