
Am sunat, mi-au spus să intru și să iau loc, fotoliul era comod și camera era roșie și căptușita, covorul era gros, pufos, domnul în fața mea avea mustață și vorbea calm, mi-a spus să număr până la zece, am numărat, apoi mi-a spus că, uite, ce puține griji au pisicile, ele nu știu cât e ceasul și în ce anotimp se află, eu nu știam, am dat din umeri că nu știam, apoi mi-a spus să număr din nou până la zece, am numărat, când am terminat domnul din fața mea nu mai era și eu dădeam fericită din coadă și torceam.
Ce mișto!