Pierdere


A deschis larg ferestra și a privit îndelung marea. Valurile. A ascultat zgomotul scoicilor în contact cu malul. Zgomotul nisipului în contact cu vântul. Zgomotul prosopului întins pe nisipul fierbinte. Zgomotul apei pe pielea ei, arsă de soare. Zgomotul liniștii de dinaintea furtunii. Zgomotul norilor sparți, liniștea plajei inundată de nori. Zgomotul gândurilor ei sparte, în timpane. Zgomotul șoaptelor lui fierbinți, zgomotul infinitului pierdut pentru totdeauna. Unde și când o fi dispărut soarele? Apoi a adormit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.