Toți călătorii din compartimentul 12 aveau niște vieți mizerabile. Realizasem asta în momentul în care deschisesem ușa și constatasem că locul 122 era ocupat. Femeia de care mă ciocnisem pe peron avea locul 123 și se făcuse că nu mă cunoaște. Pe locul meu stătea un mustacios și, lângă el, o femeie în vârstă, trasă la fata, care privea în gol. Cautasem în geantă biletul și verificasem. Aveam locul 122, la geam.
În locul meu stătea un bărbat neîngrijit, mustacios, la vreo cinzeci de ani. Citea ” m-am hotărât să devin prost” și zâmbea. Când îl întrebasem dacă are locul 122, mă privise mirat și lăsase cartea pe masa din Pvc din fața lui. Apoi își pusese niște ochelari cu rame groase, cu dioptrii mici, și verificase numărul locului pe bilet. Avea locul 122, la geam. Cedasem locul, dintr-un fel de politețe inexplicabila. Nu aveam puterea să și nici forță. Pur și simplu , nu mai puteam. Găsisem un loc liber în compartimentul 13 și-mi făcusem planul de bătaie. Bărbatul care îmi luase locul nu era prost. Se vedea din felul indiferent în care tratase incidentul. Era o greșeală vădita a sistemului de rezervări on line, dar el ajunsese primul. La dracu ‘ cu politețea! Era trecut prin viață și-și cunoștea prioritățile. Atunci mă hotărâsem să-l omor. Nu știam cum dar știam de ce.
Abisuri 