Ce-am mai citit : Invențiile ocazionale


Impresia, pe scurt : De fapt, și de drept cea mai frumoasă poveste este cea spusă de imaginile care însoțesc fiecare text.

Pe Elena Ferrante am citit-o prima oară după ce am văzut pe hbo toată seria „Tertralogia napolitana” („Prietena mea genială”).

Mi-a plăcut atât de mult filmul, încât mi-am spus că e musai să citesc și cartea. Mi-a plăcut mult și cartea, dar nu știu dacă mi-a plăcut pentru că aveam deja în cap imaginea actorilor care au dat viață personajelor sau pentru că e o carte bună. Bună în accepțiunea mea, desigur. Gusturile nu se discută.

A doua experiență cu scrierile Elenei Ferrante a fost în sens invers. Mai întâi am citit „Fiica ascunsă” și abia apoi am văzut filmul. Ce șoc! Ce senzație că n-am înțeles nimic din carte și ce revelație de profunzime în analiza sentimentelor am avut după ce am văzut filmul!

Nu știu dacă am citit cartea prea repede, sau prea distrasa de altceva sau dacă actorii aleși pentru film și felul în care s-au transpus în imagini și sunete cuvintele au făcut ca miracolul să se producă.

Revenind.

Nu pot spune că m-au dat pe spate „Invențiile ocazionale” dar asta și datorită faptului că mă așteptam la o ficțiune. Aici e clar vina mea, trebuia să mă informez înainte. Cred totuși, că și informată dinainte de-as fi fost, tot aș fi cumpărat cartea. Din curiozitatea de a vedea cum poate un autor de succes să scrie altfel.

Textele în sine sunt o confesiune a autoarei sub forma unor eseuri create în jurul unor teme.

Cartea Elenei Ferrante mi-a adus puțin aminte de „Creionul de tâmplărie” a lui Cărtărescu, o colecție de confesiuni pe care eu personal am devorat-o pentru profunzimea ideilor și felul extrem de bine construit în care sunt redate cititorului.

În „Invențiile ocazionale” Elena Ferrante pare să scrie pe fugă, superficial, fără a-și lăsa timpul necesar unei abordări profunde și mai bogat expusă cititorului. Mie personal, textele din această carte mi-au lăsat impresia unui lucru nu îndeajuns de bine finisat. Dacă textele în sine nu m-au dau pe spate, ilustrațiile care însoțesc textele sunt extraordinare. Mă bucur că, prin intermediul acestei cărți, l-am descoperit pe Andrea Ucini. Las aici câteva exemple de poveste spusă printr-o imagine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.