E ca și cum ai împărți totul în piese inegale, de forme neregulate și mărimi diverse și apoi ai arunca piesele, una câte una, nu neapărat în ordine, nu neapărat la intervale egale de timp, nu neapărat aruncat, uneori doar dat de înțeles, alteori descris sumar, dar întotdeauna cu aceeași grijă a efectului lăsat în urmă.
“În saboți” este o carte puzzle. Construită din fragmente de sine stătătoare, povestea se leagă încet, uneori rupt, alteori prea întins dar întotdeauna cu acel umor fin, aproape imperceptibil, aproape involuntar.
Nu mi s-a părut o carte captivantă prin poveste dar nici nu cred că asta a fost intenția.
Ceea ce captivează sunt descrierile, deși sumare, cu impact clar. Dacă ar fi să rezum această carte, aș spune : este despre viața la țară, dată de înțeles cu o speță de umor construit din bucăți așezate una lângă alta.
Recunosc că nu am mai citit un astfel de text, minimalist dar atât de profund. Mi-a plăcut stilul, atmosfera și umorul. Unele “bucăți” nu mi-au stârnit interesul, așa că am trecut peste ele.
Abisuri 