Întuneric. Atât de întuneric încât îmi bag, din greșeală, mâna în ochi. Țip de durere dar nu mă aude nimeni. E o liniște atât de groasă încât până și gândurile mi se pierd pe drum. Miros. Nu miroase a nimic. Un plat absolut mă înconjoară. Ating. Nu simt nimic. Nu există nici lemn, nici piatră, nici beton. Deschid gura, larg. Ating cu limba. Nu are nici un gust. Nu e nici acru, nici dulce, nici sărat. Nici amar. Încerc să-mi amintesc. Nu-mi aduc aminte să mă fi născut vreodată.
Abisuri 