Apoi


Întuneric. Atât de întuneric încât îmi bag, din greșeală, mâna în ochi. Țip de durere dar nu mă aude nimeni. E o liniște atât de groasă încât până și gândurile mi se pierd pe drum. Miros. Nu miroase a nimic. Un plat absolut mă înconjoară. Ating. Nu simt nimic. Nu există nici lemn, nici piatră, nici beton. Deschid gura, larg. Ating cu limba. Nu are nici un gust. Nu e nici acru, nici dulce, nici sărat. Nici amar. Încerc să-mi amintesc. Nu-mi aduc aminte să mă fi născut vreodată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.