Urcam 7 trepte până să ajung în apartamentul în care locuiam de trei săptămâni, făceam un duș, mă dichiseam, apoi coboram în graba cea mai mare să mă distrez, să-mi trăiesc la maximum tinerețea cum s-ar spune, dar mereu dădeam peste ea, propietareasa, cum îmi plăcea mie să-i spun, și, de fiecare dată când ne întâlneam, îmi spunea, rar și tare, că sunt interzise bairamurile, bărbații și drogurile, eu ziceam da și mă simțeam ca un copil care ar zice orice, doar să scape. Cu imaginea asta am rămas, 30 de ani, după.
Lasă un răspuns