Abisuri

Ți-ai lăsat privirea pe degetele mele, cu asta a început totul, degete de pianist, mi-ai spus, am râs, din politețe ai spus, din politețe am râs, apoi m-ai cuprins, așa, întreagă cum eram, un metru și-un stilou, în mrejele ideilor tale, înțelegi, îți plăcea să dau din cap că da, eu nu înțelegeam nimic, ideile tale îmi erau perpendiculare, ani la rând am dat din cap că da. Azi, cu lacrimi în ochi, ai încercat să îmi explici. N-ai cum, înțelegi, n-ai cum, am țipat și am trântit ușa după mine.