Lumea mea s-a sfârșit pe Avenue George 5, acum ceva ani. Era o sâmbătă normală de vară, când au început să se amestece toate. Caffe frappé cu găluști pufoase, piept de rață cu sos de piper, casa de la țară, memorii vii de pe malul Senei. Câte și mai câte. Fără să vreau, fără să știu că pot, mi-am luat zborul. Eram departe, foarte sus de departe, și îmi era frică. Teribil de frică. M-aș fi scăldat, goală, în zăpadă, dar n-aș fi putut să respir. Când m-am trezit, mi-au dat antidepresive și m-au lăsat să plec.
Ficțiuni reale
Lasă un răspuns