Nu-i reținuse numele dar își amintea că avea ochi frumoși. O întâlnise vara trecută, pe o terasă de pe Republicii. Era așezată sub o umbrelă și citea. Era atât de adâncită în poveste, încât fusese nevoit să repete. I se părea că o cunoștea de undeva, asta îi spusese. Era obișnuită cu genul acesta de abordări, se vedea după felul în care îi evitase privirea și-i spusese că se înșală. Nu-i reținuse numele pentru că nu i-l spusese niciodată. Nu insistase. O luase agale spre stația de autobuz și apoi înapoi, spre casă.
Lasă un răspuns