Abisuri

Eu am refuzat să îmi instalez tik tok ul vieții. Ceea ce va doresc tuturor.Pentru că nu am încredere în lucrurile create de foștii noștri prieteni, chinezii.În vremurile de dinainte de Revoluție, marfa venită din China era considerată de calitate.Stilouri, penare, alifii, lanterne.După Revoluție situația s-a schimbat complet. Din “haut…

Stau la o terasă și beau o cafea. Nici prea bună, nici prea rea. Oameni grăbiți trag după ei vieți amestecate. Culori de tot felul se mișcă în ritmul monoton al unei zile oarecare. În ultimul timp nu am chef de nimic. M-am săturat de analfabeți, de greve spontane, de…

Era verde și râdea din orice. Am vorbit până am obosit. Era mezinul unei familii numeroase, adora florile și mirosurile puternice. Îmi plăcea cum insista asupra anumitor lucruri: lacul copilăriei, mirosul pădurii, vara, autostrada cu șase benzi, de peste drum. Când s-a lăsat întunericul, l-am vopsit in roșu și l-am…

Am fost în București, cu munca. Îmi luasem bilet cu vreo lună înainte, al doilea vagon de la locomotiva, să ajung mai repede.Locul 26, trenul IR x, cu plecare din Brașov la ora 16:27 și sosire în București la ora 19:00.Săptămâna trecută am primit mesaj de la CFR cum că…

Dragile mele, ce mai faceți. Eu sunt așa și așa. Nici foarte aproape, nici foarte departe. Doar atât cât să mă întreb de câteva ori pe zi ce anume înseamnă acasă. Pe aici oamenii vorbesc repede și folosesc multe cuvinte inspirate din alte limbi. Când se întâlnesc, se pupă de…

Aveam 19 ani in 1989, iarna. Ca să intru la facultatea de Electronică și Telecomunicații din București, a trebuit să învăț la lampa cu petrol, pentru că se lua lumina fix atunci când aveam mai mare nevoie de ea, și să dorm împreună cu ai mei într-o cameră încălzită doar…

E iulie. E miercuri. E ora prânzului. E timpul să fac naibii ceva. E momentul în care se strică aerul condiționat. E ca un făcut. E o coincidență debilă. E un semn. E timpul să fac naibii ceva. E momentul acela din zi în care îmi vine să las totul…

Scrisori (1) Draga mea, Mi se întâmplă și mie, uneori, să am senzația clară că nu mai exist. Că am existat cândva, pe vremea în care merita să exiști, chiar și pentru simplul fapt că era de datoria ta să lupți, datoria ta era să supraviețuiești, era mult mai simplu…