Totdeauna…
In felul meu sunt ca bunica, trag brazde, le seman si apoi astept sa iasa. Intre timp le ud, le scap de buruieni, le iubesc, le ciondanesc ca nu mai ies, le rog din inima sa iasa, le intorc spatele de ciuda, cu deplina indiferenta a triumfl(ului) doar de vazul lumii si apoi le rog in gand, din suflet, sa iasa.
In felul meu sunt aproape de brazda, de multe ori imi pare chiar ca miros a pamant umed si atunci vad oamenii ca isi intorc capul sa adie vantul in urma mea. Imi plac lucrurile simple si lemnul brut, mirosul natural de piatra cioplita de apa si puful de gasca inghesuit in pilote individuale. Spatiile le caut aerisite, inalte, imi place sa las timpul sa se zbenguie de capul lui, cand intre patru pereti cand aiurea, pe unde-l poarta ganduri numai de el stiute.
Imi plac ambiantele in deplina armonie cu ansamblul arcuit vazut de sus de pe coline cu vedere panoramica si cu iesire la ceasuri cu cuc. Imi plac pietrele deformat-cubice si scarile cu personalitate autentic dovedita cu dovezi implacabile. Si imi place uneori sa incerc pacat(ul) cu degetul mic si atunci vizez cat mai obiectiv posibil deviatii minime apeland room-service-ul contra cost.
In felul meu sunt munte, construita din bucati fine de roca vulcanica, crescuta printre cuvinte cu accent sasesc si aruncata in lume ca o corabie in valuri. Sau ca o mana de valuri in plin desert.
Numele meu nu e BinderBubi si Sighisoara n-am calcat-o decat in trecere dar nu e timpul pierdut, compatibilitati ar fi.
Acest articol, construit in jurul unei duzini propuse de Psi, participa la campania BlogalInitiative ” Ce tip de hotel ti se potriveste?”
Lasă un răspuns