Fiul ploii


De cateva zile bune fac pe „fiul ploii”. La inceput mi-am zis ca nu strica o experienta in plus dar de atunci tot mestec la experienta asta rastalmacind-o pe toate partile, sorbindu-i ceea ce cred ca eu ca are mai dulce, acel farniente caruia multa vreme i-am blamat existenta. Ei dragilor, farnientele asta chiar exista, te loveste cand iti e lumea mai draga, dar sa nu credeti ca e pe gratis, totul se plateste in viata, cu varf si indesat.

Eu il platesc de cateva zile bune cu 3 ore de transport in comun – gen ma duc ca sa am de unde ma intoarce – si 5 ore de stors creieri in cautarea unui scop de umplut orele intr-un mod cat mai antrenant, altceva decat „fa ca si ceilalti fac” sau „fa si mai vedem noi dupa, de ce „.  Imi storc creierul ca nu pot altfel, am auzit undeva c-ar circula zvonuri pe seama organelor de acest tip,  ceva de genul „ca orice organ care se respecta un creier neantrenat se atrofiaza”. Si mie tare mi-e frica de chestiile devenite mici peste noapte, iti pot strica planurile facute de cu seara.

„Fiul ploii” este un rol dificil de jucat, iti trebuie ceva  rabdare si resemnare, daca nu le ai de la inceput poti spera eventual de a le dobandi odata cu trecerea zilelor, ceri odata scopuri intemeiate – ceilalti se fac ca ploua, le  mai ceri si a doua oara – ceilalti se fac ca nu ai inteles tu bine „de ce” – ul fiului sau „de ce”-ul ploii,  a treia oara ceri si ti se da exact ce n-ai cerut – asa-i cand nu stai dracului in banca ta ca altii – a patra oara chibzui mai adanc si nu mai ceri nimic, inghiti in sec si incepi sa cauti singur.

Si cu cat cauti mai tare cu ata iti dai seama cat de tare ploua si cat de al naibii de singur esti sub ploaia asta deasa. La un moment dat al cautarilor ti se ia de-a binelea de farnientele asta, cum naiba’ sa-ti mai justifici existenta in mijlocul clasei muncitoare vanand doar iluziile pe care unii decid sa ti le serveasca strop dupa strop?

Si cand ti se ia de-a binelea, privesti in jur. Nevazand in continuare nimic interesant, inchizi ochii si strangi cu forta – pleoapele – pana vezi stele verzi. Le analizezi una cate una intorcandu-le pe toate fetele, le amesteci cate putin fiecare cu fiecare si apoi mirosi rezultatul : e putin mai rotund decat te-ai fi asteptat dar macar e ceva  altfel decat la inceput. Incantat, deschizi incet ochii si privesti ceasul de pe perete : e timpul sa pleci acasa, programul de lucru s-a terminat.

P.S. : Poate e cineva e interesat de schimburi de roluri, dau gratis „fiul ploii” pe orice altceva. Farnientele sa se abtina. Ofertanti?

Anunțuri

2 gânduri despre „Fiul ploii

  1. dupa sinkiewicza filiatrie, pare ca vrei sa-i tii isonul revolut. prin expresie, nu prin farniente, desi de acceptam ca tineriatria n-ar avea foarte experimentata cunoasterea in larga ei acceptiune adecvata pragmatic momentelor de azi, am putea sinonimi nu perfect si absolut, ci relativ mai nimicul putut, dorit, realizat, lasat sa poata fi schimbat cu altceva si ideea tineretii, prin care facem trimitere inspre filia.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s