Amar

Lichidul galben – maroniu a facut spuma si pare sa-i convina noua stare. Spuma ar da sa se scurga dar nu poate singura, are nevoie de frecare si macar de o farama din placerea de a se scurge incet, languros… In jur e doar lipsa de aer si nimic nu pare sa zdruncine circulatia lipsa.

O meta stare, o stare plata cu limite variabile. A inceput de cateva ore bune si nimeni nu pare curios sa-i afle starea urmatoare. Paharul e inca aburit si spuma inca proaspata, in floarea varstei. Imi inec ce mi-a mai ramas in lipsa de scurgere a spumei. E rece si bine in starea plata propagata de variabilitatea aleatoare a limitelor.

Inghit. Lichidul galben – maroniu se scurge nepasator, tranzitie impinsa de la spate. Imi sterg nezdruncinata o urma din spuma aleator ne-propagata si ne- languros scursa. Ii plang cumva de mila dar nu ma tine mult. Fiecare cu tinta lui, scopul scuza mijloacele, mijlocul meu e primordial, restul sa se descurce. Ma complac in sfera egoismului propriu savurandu-i gustul pana la capat.

Adulmec. A inceput sa sa incalzeasca – lichidul. Aerul pare sa fi invins lipsa, parca putin mai rece, racit de timpul lasat liber de egoistul inghititor de spume scurse cu forta. Ne – languros. Fara urma de placere. Placerea e doar a egoistului inchis sfera lui. Restul a luat-o razna in diagonala. Lichidul galben – maroniu nu mai este, l-am inghit pe tot, pana la ultima picatura.

Sorb un ultim strop si inghit. In sec.

Deschid o lista de cumparaturi si-mi reiau gandurile de acolo de unde le-am lasat.