Sunt 69 si consider situatia complet inestetica. Sasele nu mi-a placut niciodata dar sunt zile cand cifrele nu te intreaba nici macar de sanatate.
Sunt oxidata, innegrita, data cu mii de pomade (poate, poate), sortita esecului vesnic, innecata in mediocritatea liniei de mijloc, la mijlocul-coada al celor care exista exprimandu-se. Sunt infricosata, dubitativa, inmarmurita, muta, necorespunzatoare, cam tot pe langa, printre linii, prea metaforic? Probabil.
Gurile rele ar zice ca nu corespund criteriilor, as tinde sa le dau partial dreptate. N-am fost soldat, am fost doar poet. Si pare-se ca n-a fost indeajuns….
Si ce daca? Esecul este un semn de maturitate, undeva, departe.
„Esecul este un semn de maturitate, undeva, departe.”
Foarte adevarat! Frumos e si cel de-al doilea paragraf!
Multumesc, mi-a facut placere sa citez comentariul tau, parca inesteticul situatiei a devenit nesemnificativ.
Ce sa fie ce sa fie 69 ? O stare? Un context? O pozitie?
Ha, ha , ha , hazardul face lucrurile interesante. E chiar o pozitie.
Hehe…doar ştiai în ce te/ne bagi/băgăm! Fii poet în continuare! 😉 Soldaţi sunt destui şi ei, de obicei, sunt carne de tun în războaie. Eu am fost a 69-a înscrisă în concursul(de împrejurări). Apoi s-a retras cineva şi-am mai urcat o treaptă. 🙂
Ah, pai poet nu pot sa nu fiu, ca m-as trada. Da, credeam ca m-am inselat dar se pare ca … nu. Ma rog, gusturile -s gusturi…
Cred că am intrat la spam! Sau ai introdus moderarea comentariilor?
Deci, spam! 🙂
Da, l-am gasit azi dimineata dis de dimineata, era un spam grabit care nu avea deloc astampar asa ca a fost pus brutal la punct intr-un loc intunecat si greu accesibil. 😉 Cand m-am trezit putin am pus lucrurile la punct.
Eu cred ca invatam mult mai mult din esec decat din castig. Castigul e banal, castigatorii sunt obedienti ai sortii.
Da, e clar ca esecul ne invata multe (in „States” cica daca n-ai esuat macar de trei ori nu esti valabil si se ocupa altii sa revii in randul lumii). Dar esecul prea mult uzeaza. Ca orice lucru prea mult si prea des .
fără eșec, într-adevăr nu am înțelege prea mult din filosofia reușitei.
Mi-a plăcut mult (și) această postare 🙂
Sa traiasca esecul deci ! Si noi pe langa el ca ar trai degeaba altfel. Revenind la 69, de atunci e vreo saptezeci si… Dar nu mai conteaza, niste cifre !
:-))
Apoi și eșecurile ne-au făcut ceea ce suntem, nu?
cât despre numere… 😳