Sunt 69 si consider situatia complet inestetica. Sasele nu mi-a placut niciodata dar sunt zile cand cifrele nu te intreaba nici macar de sanatate.
Sunt oxidata, innegrita, data cu mii de pomade (poate, poate), sortita esecului vesnic, innecata in mediocritatea liniei de mijloc, la mijlocul-coada al celor care exista exprimandu-se. Sunt infricosata, dubitativa, inmarmurita, muta, necorespunzatoare, cam tot pe langa, printre linii, prea metaforic? Probabil.
Gurile rele ar zice ca nu corespund criteriilor, as tinde sa le dau partial dreptate. N-am fost soldat, am fost doar poet. Si pare-se ca n-a fost indeajuns….
Si ce daca? Esecul este un semn de maturitate, undeva, departe.
Lasă un răspuns