Frunza


Eram o furnica mica-mica si „mi se pusese” la un moment dat sa-mi iau inima-n dinti. Identificasem ceva verde crud si ma hotarasem tam-nesam sa ma lansez in marea contopealal. Obiectul vizat era o simpla frunza de salata verde fain-falnica.

Urmatoarea dimineata devreme am luat-o de la inceput fixandu-mi obiective clare si nu chiar imposibil de atins caci eram o furnica mica-mica dar totusi realista si cu capul pe umeri.

Frunza de salata aluneca tare, fusese spalata cu apa de la robinetul ruginit din curte si tocmai incerca sa se usuce cand am navalit greoaie peste ea (pentru o frunza de salata verde-fain-falnica pana si o furnica mica-mica „tonalizeaza”). De cateva zile  nu mai podidea de atata ploaie si frunza in chestie era mereu umeda si i se facea de-a dreptul lehamite de atata apa dar nu avea alta alternativa.

Frunza de salata n-avea aderenta nici cat pentru o furnica mica-mica, aluneca tare si mai si stropea rau din cand in cand. M-am uitat la cer, era in continuare sumbru sugubat si negru pe bat. Am luat in sac un TARGET si o vesta Maya. Nu se stia niciodata.

La baza frunzei vatul batea de draci, tunand cu infumurare. Cararea era spiralata si deodata … nimic nou sub soare.

La mijlocul frunzei m-a prins noaptea. Am scos cortul, m-am ascuns bine de verdele crud si mi-am lansat spiritul in joc, de capul lui, sa se aeriseasca. Mingile sareau ca traznitele pe unde les ducea capul. La un moment dat m-am plictisit si m-am culcat pe partea cealalta.

A doua zi soarele era alb pamantiu si se amestecase deja cu verdele frunza. Fara jena, se afisa sugubat pe bat si-si rodea unghiile pana la carne. De plictiseala. Mi-am reluat cararea frunzei spre marginea de sus si, spre doua – trei, mi-am vazut visul cu ochii. La inceput nu l-am recunoscut ca batea tare si perpendicular dar cu ochelarii pe bot am zambit multumita. De la capatul cel mai de sus al frunzei am deschis gura de furnica mica-mica si mi-am lasat inima de capul ei, la vale.

Chit ca nu va avea mari sanse acest articol participa totusi la Superblog 2012. Pasiunea poetului dezertat n-are margini.

PS: Asa sunt furnicile mici-mici si sportive, le place sa creada in cai verzi pe pereti. Atat vreme cat raman verzi mai exista poate o sansa.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Frunza&8221;

  1. Draga mea. într-un concurs de pupături, organizatorii ţin ca pupăturile să fie lungi. Cine rezistă mai mult pupând, acela câştigă!
    Eu ştiu cum e cu frunicile, muncesc mult, dar nu-s apreciate fiindcă nu e vorba de bobi căraţi, ci de furnicar în sine. Lasă poetului ce-i al poetului! 😉 Eu îi las o plecăciune aci, pe-o frunză verde!

    1. Pai cred ca am gresit concursul ca mie nu mi-au placut niciodata pupaturile 😉 In schimb ador frunzele verzi. Si furnicile, bunica m-a invatat sa nu le calc niciodata in picioare ca sigura va ploua. Si m-am conformat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s