La urma urmei nu-i greu deloc! Trebuie doar sa deschizi ochii si sa privesti spre stanga. Vreo treizeci de minute bune, sa observi cu atentie toate detaliile, culorile detaliilor, detaliile culorilor, liniile si intersectiile, aproape paralelul mincinos, aproape haiosul tragic, curbarea spatiul real si nepasarea multora, suferintele umilitilor, umilirea suferinzilor, si asa mai departe.

La urma urmei nu-ti trebuie cine stie ce inteligenta iesita din comun ca sa-ti dai seama ca spre stanga lumea este altfel decat tot inainte, ca spre stanga se petrec lucrurile si in sens invers, ca regulile tale, „tot inainte”, nu sunt defapt decat o tampenie de adormit copii mici de tot si inca incapabili de orice act contradictoriu.

La urma urmei este chiar simplu, un pic dureros la inceput dar inceputul trece repede. Nu-ti trebuie mai mult de treizeci de minute sa integrezi regulile celorlalti in propria-ti realitate, sa intelegi regulile celorlati in propria realitate, sa ignori pe cat posibil aberatiile si incompatibilitatile, sa-ti vezi pur si simplu de „tot inainte” .