O mai tineti minte pe femeia cu privire de vultur bine ascunsa in spatele ochelarilor cu rama subtire care asta vara calca cracanat–apasat intr-o fusta mini cu crapatura lunga si suprapusa?
Azi dimineata aceasi femeie, aceasi ochelari cu rama subtire dar alta calcatura, ezitanta, in panta, alunecatoare, sustinuta de bratul drept al aceluiasi barbat tacut, imbracat intr-un cojoc maro deschis. Femeia abia se tara, prin captuseala groasa a paltonului lung si evazat razbea teama si sentimentul de neputinta in jocul cu natura. Gerul batea relativ aprig si panta trotuarului era lina si fin poleita.
Cizmele cu talpa italiana si piele fina „made in Romania” mi-au permis sa depasesc binomul fara mare greutate. Nu am privit in urma, nu aveam de ce, ghicesem deja totul. Am zambit doar, in gand, tragandu-mi caciula peste urechi.
Timpul le aranjeaza pe toate in ordinea cuvenita.
Abisuri 
Lasă un comentariu