Ceata s-a transformat in albastru stralucitor ametit de un soare provocator aparut de nicaieri imediat dupa miezul orei perfect echilibrate in centrul aproximativ al aproape-mijlocului de saptamana. Starile au tranzitat dintr-una intr-alta amestecand rosturile la intamplare, dand zilei o senzatie de « asa nu se mai poate » si amenintand-o cu anul sarpelui daca nu intra-n sirul drept, paralel cu orice urma de convingere dar in faza cu verticalitatea demult pierduta.
Ziua si-a luat lumea in cap, lasand o dezordinta crunta in dezechilibrul ravasit de atata schimbare. Dupa lungi contraverse cu propriile-i valori si aproximative ajustari, ziua a luat-o intr-un final in prima directie disponibila, spre miaza-noapte, cum privesti ceata spre stanga.
Si dusa a fost.
P. S. Dezamagita fiind de F5 am urmat sfatul Vax-Albinei si am incercat si alte taste. A mers !!
Abisuri 
Chiar la un reset nu ma gandeam. E bine ca a functionat. Acum esti fata care-mi place. Chiar daca e ceata, macar e albastra.
Detoxificarea de primavara mi-a facut cu ochiul. Azi e ziua clatitelor pe aici, m-am „indulcit” si eu cumva.
să-ncerc și eu! zic! 🙂
N-ai ce pierde, zic ! O trecere prin starea zero face bine la ten. Si nu numai. Se mai descarca si memoriile , se mai racesc si condensatoarele…
nici nu aș avea nevoie de mai mult!
Știi cum se zice, dacă ceva nu merge încearcă cu un ciocan mai mare 😀
Sper sa mearga … mai bine de data asta.
🙂
nu cred eu că s-a şters chiar tot… mai rămân nişte temporaşe agăţate pe undeva… dar dacă e bine, să încercăm taste noi, zic.
si eu care ma obisnuisem cu ideea ….
Esc este o tasta de mine preferata 🙂
Tot un fel de F5 dar pe un esantion diferit …
Când am eu parte de zile de-astea, culmea, n-am norocul să-și ea lumea-n cap. Mai că mă determină pe mine s-o fac! Dar mă opresc în primul borcan de dulceață. Sau miere! Sau recompensă imediată să fie!
Pentru un mâine frumos, Abisuri!
Teoria spune ca ar trebuie un pic ajutata, lumea. Ca sa-si ia lumea in cap. Ca altfel te paste … cura te slabire . Dar practica ne omoara , o stiu foarte bine de pe propria-mi piele …
Ce-mi plac mie teoriile astea, cred că și tu le adori. 🙂 O alta spune că nimic nu-i ușor! Ce chestie! Propun să le îmbrățișăm pe toate, cu dragoste necondiționată! Să fim zen! 🙂
Mie-mi vine de multe ori sa stau in cap, sa vad lumea cu fundul in sus. O faceam cand eram mica si era amuzant. Un fel de ESC sau F5 in asteptarea reset-ului. Si eu ador teoriile, mai ales cele motivationale.
Știi care-i problema mea cu statul în cap? Nu pot să respir pe nas! Am o alergie cruntă care mă limitează! Dorm doar pe dreapta, mi-e dor de partea mea stângă în pat! Altfel, cred că așa mi-aș petrece sfârșitul vieții. Lol! Tocmai mi-am dat seama că asta ar fi posibil! 🙂