Ceata s-a transformat in albastru stralucitor ametit de un soare provocator aparut de nicaieri imediat dupa miezul orei perfect echilibrate in centrul aproximativ al aproape-mijlocului de saptamana. Starile au tranzitat dintr-una intr-alta amestecand rosturile la intamplare, dand zilei o senzatie de « asa nu se mai poate » si amenintand-o cu anul sarpelui daca nu intra-n sirul drept, paralel cu orice urma de convingere dar in faza cu verticalitatea demult pierduta.
Ziua si-a luat lumea in cap, lasand o dezordinta crunta in dezechilibrul ravasit de atata schimbare. Dupa lungi contraverse cu propriile-i valori si aproximative ajustari, ziua a luat-o intr-un final in prima directie disponibila, spre miaza-noapte, cum privesti ceata spre stanga.
Si dusa a fost.
P. S. Dezamagita fiind de F5 am urmat sfatul Vax-Albinei si am incercat si alte taste. A mers !!
Lasă un răspuns