Fac ce face mai toata lumea in jurul meu, tusesc scurt cu fata ingropata in gulerul dublu al pulover-ului gri cumparat de la solduri saptamana trecuta. Fac ce face mai toata lumea in jur, inaintez zgribulita prin vantul rece de sfarsit de iarna ascultand raceala inconjuratoare tanguiandu-se ca un cor pribeag ramas fara dirijor.
Lumea din jur pare molipsita de scurgeri si vocalize, lumea din jur riposteaza imbracata in haine lungi si negre si inainteaza fantomatic prin spitale ambulate. Spitalele ambulante au usi automate, scaune intr-o conformitate relativa cu cererea si holuri inghesuite pentru surplusul ne-onorat.
Vantul ma mana de la spate soptindu-mi tandru prin tesatura fina teorii taman bune de pus in practica. De altii. Le ascult indiferenta planuind urmari fictive, surad stramb si o las balta. Barbatul din spatele meu merge in ritmul meu, tuseste in ritmul meu , respira in ritmul meu. Incetinesc, ma depasteste, isi continua ritmul, imi racaie un pic nervii, tusesc sec, mai fac o concesie raman in urma cautand argumente. Strada in panta e plina de balti, scurgerile tipa apa, ma feresc de una in ultimul moment calc intr-o balta, nervii ma racaie si mai tare.
Scot un petec patrat de hartie fina si ma descarc continuand sa calc panta sub ploaia fina.
Abisuri 
toate astea când la cel mult o mie de kilometri mai la sud ne-am putea refugia în niste mizerii mult mai solare, în niște paradisuri zdrențuite și nepăsător de desculțe…
Intotdeuna exista loc de „mai bine” . Si de „mai rau”.
Uneori, umezeala are puterea de a ma termina psihic, in ultimul hal… dar am un plan, in a-i veni de hac! Hic!
Plan ? Unde, unde ? Sunt gata sa las balta tusea daca planu-i bun !
planul e excelent, si e pe drum 🙂
Detalii ! Detalii !
„Fac ce face mai toata lumea in jurul meu, tusesc” … hm, intr-adevar e o ocupatie pentru toata lumea in ultimul timp… 😦 stii, un singur lucru ma consoleaza spre sfarsit de iarna; ca nu mai este mult.. iata degraba-degraba vine si ea, primavara.. si-atunci toate se vor termina – si frig, si omat, si noroiul ce urmeaza,.. umezeala asta care te patrunde pana la oase… toate se vor sfarsi in primavara… si nu mai este mult 😉
Da, sper ca in curand sa fac si eu parte din cei ce numara saptamanile ramase … Pana una alta ma chinui sa inaintez intre doua „vocalize”.
Of, m-a trecut un fior rece…
Un pahar de vin roșu. La asta mă gândesc. Un fotoliu confortabil, o pătură groasă și-o carte bună. Să nu trebuiască să vorbești. După vin, un ceai de ceapă. Să mai și zâmbim! 🙂
Toate bune, calde si frumoase pana la ceaiul de ceapa. L-am incercam anul trecut cand nu m-a lasat tusea cam o luna buna si nu pot spune ca a fost cea mai placuta experienta. Iti multumesc pentru gand, azi e putin mai bine, in jurul meu lumea continua si eu imi bag nasul in esarfa neagra.
La naiba, si azi ploua enervant de-ti racaie creierii…Intru totul de acord cu Altcersenin… Sa vina primavara…