Fac ce face mai toata lumea in jurul meu, tusesc scurt cu fata ingropata in gulerul dublu al pulover-ului gri cumparat de la solduri saptamana trecuta. Fac ce face mai toata lumea in jur, inaintez zgribulita prin vantul rece de sfarsit de iarna ascultand raceala inconjuratoare tanguiandu-se ca un cor pribeag ramas fara dirijor.
Lumea din jur pare molipsita de scurgeri si vocalize, lumea din jur riposteaza imbracata in haine lungi si negre si inainteaza fantomatic prin spitale ambulate. Spitalele ambulante au usi automate, scaune intr-o conformitate relativa cu cererea si holuri inghesuite pentru surplusul ne-onorat.
Vantul ma mana de la spate soptindu-mi tandru prin tesatura fina teorii taman bune de pus in practica. De altii. Le ascult indiferenta planuind urmari fictive, surad stramb si o las balta. Barbatul din spatele meu merge in ritmul meu, tuseste in ritmul meu , respira in ritmul meu. Incetinesc, ma depasteste, isi continua ritmul, imi racaie un pic nervii, tusesc sec, mai fac o concesie raman in urma cautand argumente. Strada in panta e plina de balti, scurgerile tipa apa, ma feresc de una in ultimul moment calc intr-o balta, nervii ma racaie si mai tare.
Scot un petec patrat de hartie fina si ma descarc continuand sa calc panta sub ploaia fina.
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul