M-au napadit ideile, un stol compact si negru. Au venit toate deodata, pe nepusa masa si si-au cerut dreptul la replica. La inceput m-am bucurat, vreo cinci minute bune si intense, apoi am realizat ca trasez cercuri din ce in ce mai concentrice. Ideile cadeau in masa si umpleau rapid cercurile iar cercurile deveneau de dimensiuni din ce in ce mai mici. Pe la ora zece mi s-a facut de-a dreptul frica si atunci am inchis ochii si am asteptat sa treaca.
Inca n-a trecut de tot dar tendinta imi pare pozitiva, o mare parte din idei s-au amestecat intr-un tot incoerent si inutilizabil. Timpul le rezolva pe toate diminuandu-le intensitatea sau doar impactul. Efortul deciziei non-efortului voluntar si-a demonstrat inca o data eficacitatea.
Abisuri 
Cercurile concentrice de dimensiuni din ce în ce mai mici nu ar fi îmbrăcat la un moment dat forma unui mic punct, concis şi sigur ? 🙄
Exact de asta mi-a fost frica. Ouuf , noroc ca m-am retras la timp. Echilibrul intr-un punct e al naibii de fragil. Atata vreme cat e posibil de evitat, il evitam. Mai ales ca-n contextul descris riscam sa devin … idioata de-a binelea.
Arhimede : „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi muta Pământul din loc !” 😉
Ce sa zic, probabil ca conteaza si sensul : punctul ca destinatie sau punctul ca origine ?
Stiu ca unul din ei, Diana sau Dan, nu iubeste matematica. Mai mult: o confunda cu contabilitatea, cea care e cu cifrele. Uf. M-am racorit. O sa le scriu si lor.
Tie, abisuri, iti trebuie cel putin trei puncte. Cele care vor da un plan si care iti vor da stabilitate. Cauta. Punctele exista.
Eu tot zic ca-mi plac cercurile, dar cand sunt prea multe dau pe dinafara. Trei ar fi perfect dar rar.
Am uitat sa-ti spun ca tin foarte mult la Diana si Dan. Si la tine. Cu cercurile, patratele si punctele din viata ta. Cu verdele tau pe care il voi primi cadou de Pasti, daca intelegi ce vreau sa zic.
Pai nici nu ma asteptam la altceva din partea ta, intotdeauna cate o vorba buna si la obiect. Cred ca matematica este una dintre pasiunile tale (ma insel ?) si eu nu pot decat sa apreciez acest lucru. Oooo, verdele „meu” sunt onorata, sincer, sper sa apreciezi. Nu e mare-mare lucru, urmatoarea (daca va mai exista) va fi „altfel”.
vreu si eu un pachet de „atunci am inchis ochii si am asteptat sa treaca”. dar trebuie sa-mi zici cum se ia
He, he , he, … asta se practica mult pana sa se prinda cu adevarat bine. Eu dau inca multe rateuri dar imi spun ca mai am timp sa exersez .