Intr-o buna zi, lucrurile au devenit deodata imposibil de descurcat, pe toate planurile, si asta a pus capac la toate. A asteptat sa se faca seara si sa ramana singur, a ales un scaun relativ stabil, l-a asezat in mijlocul open space-ului, apoi a tras de un fir alb, electric pana a dat de capatul lui, a scos capatul firului din priza, a luat firul si s-a urcat pe scaun, a legat firul bine de neon si apoi a asezat firul in jurul gatului.
A doua zi dis de dimineata colegii l-au gasit in mijlocul open space-lui, agatat de un neon inca aprins si in urma socului suferit nu s-au putut abtine sa nu constate ca unii oameni si-au pierdut de tot orice urma de constiinta care i-ar mai fi putut diferentia de alte specii. In definitiv si raul facut altora, in cunostiinta de cauza, tot de constiinta tine.
PS: aceste randuri sunt inspirate din fapte reale intamplate in jurul orelor sapte si jumatate, undeva prin nord. Faptul in sine m-a socat mai putin dacat concluzia obtinuta in urma analizei „la rece” a situatiei”. Dupa cateva momente de gol total, mi-am spus ca fiecare are dreptul de a merge inainte in felul lui. Sau nu?
Abisuri 
Lasă un comentariu