Am aţa asortată la cerinţe, paşii mi-s încolăciţi, rândurile rare, de-a valma unul peste altul, exprim puţin, gândesc mult, economía de cuvinte mi-e compatibilă cu epoca. Se zice că creştem în jos de câtăva vreme, valoarea se pierde odată cu minusul, monezile circulă sfărâmând zero-uri după zero-uri.
Mă uit în coş, comparaţiile dau năvală, n-am nevoie de calculator, estimez “grosso modo” şi nu pot decât să constat rămăşiţele.
Am aţă asortată la context, economisesc cuvinte pentru mai târziu, ştiţi doar, cuvintele nu intră în putrefacţie, cuvintele se păstrează bine doar bine ticluite şi doar la momentul potrivit.
Mă uit în jur la risipă de vorbe devenită molimă şi–mi feresc ochii de praful aruncat peste umăr. Mi-e tare frică de vorbe.
De câteva zile bate un vânt aspru, i-am simţit zbaterea când am deschis fereastra şi a dat năvală peste mine, i-am simţit praful preluat în treacăt de la alţii şi am închis ochii, mă dureau deja urechile de atâtea vorbe.
Am aţă asortată la cerinţe şi am intrat deja în recesiune. Astea-s vremurile.








Răspunde-i lui Dana Lalici Anulează răspunsul