Gheata

Ultima data cand am lasat usa deschisa – din pura intamplare si absolut deloc premeditat – am gasit gheata cat pumnul, am adunat cat am putut si am aruncat-o in chiuveta. Prima aruncatura a fost complet ratata, cioburi iregulate s-au imprastiat de capul lor, care-ncotro, care pe sub masa neagra de lemn vopsit in negru, care pe sub scaunele roase pe la colturi, care doar pe gresia deja crapata. A doua aruncatura a fost mai cu patos, catastrofa initiala a fost ratata de doar cativa milimetri si cioburi iregulate dintr-un odata bulgare compact s-au trezit adunate buluc sub un jet de apa nu foarte rece dar cu presiune.

De cand cu cioburile din cauza usii, gheata e la alegere, scursa pe peretii din dos, scursa pe sub lada de capacitate mare, scursa de peste tot si initiativele-mi curg garla, cel putin cate una pe zi „il dezghet imediat ce-i golesc lazile”, „ii golesc lazile traind doar pe stoc”, „nu-mi refac stocul cu saptamanile”. Si multe altele de cam acelasi tip.

Si cu cat imi curg mai mult initiativele, cu atat presiunea creste invaluita de un strat din ce in ce mai gros de gheata. Odata cu presiunea mi se scurg si mie clipele in tot felul de scenarii „daca as fi un eco-frost free mi-as recircula ideile ca intr-o centrifuga si apoi le-as raci doar pe cele de pe margine, una cate una, impiedicand ciorchinii si eliminand impulsurile impotriva bunului simt”. Odata cu scurgerea clipelor mi se aduna regretele cercuri-cercuri in jurul unor foste posibilitati devenite de ceva vreme posibile si atunci ma apuca un chef nebun de cantat „fluiera-ma cat te tin plamanii ca merit cu nemiluita, cu varf si indesat mi-am meritat dreptul la eco-buzz si nu-mi pare rau, omul cat traieste invata si creativitatea n-are limite atata vreme cat exista cerere si pasiunea de a raspunde cererii”.

De cand cu regretele ma tot bate gandul, insisTEnT, si in tot acest timp gheata continua sa existe, stocurile sa scada, lazile sa se goleasca. Si cam atat caci simt ca la un moment dat gandul insisTEnT va avea castig de cauza. Rar imi vad visele cu ochii dar mi se spune  apasat ca fara exceptii lumea ar fi plata si eu nu pot decat sa ma incred in spusele lumii si sa-mi privesc gandurile la fel de insisTEnT pana cineva ma va aduce la realitate intr-un fel sau altul aducandu-mi aminte ca prea multa pasiune de a face din tantar armasar nu se poate masura decat in placerea lucrului imaginat pana la capat, cu imagine cu tot.

Caci da, imi place sa-mi imaginez povesti si posibilitati pornind de la franturi compacte si finite. Imi place sa nu las clipele sa treaca de capul lor, pana si cele scurse in tot felul de scenarii le disec pana nu mai dau de substanta si apoi pun totul cap la cap intr-o frantura de viata povestita de la un capat la altul chiar si doar in fata unei usi aproape inchise.

Acest articol a fost scris pentru campania Arctic lansata de BlogalInitiative

Cu acest articol m-am alaturat campaniei “Consultant in Electronomie”. Poti castiga saptamanal, in luna iunie, electrocasnice din gama TET. Vino si tu pe www.consultantinelectronomie.ro.