Eu ştiu sigur că sunt o elefănteasă!. Şi nu de azi! De ieri…
„-Intră ea! O sută ocale, sâni de afrodita africană, pântec de
elefănteasă.” Ei da, asta da specimen !
Ma bucur sa aud ca exista inca si mai multe elefantoaice,elefantanese & co ! Nu pot decat sa aplaud si sa ne urez : „elefantoaice, elefantoi, elefantese din toata lumea UNITI-VA” , starea va va trece poate mai repede .
Nu, că e din părţi..adică în mai multe părţi. Ce-ai aflat tu e doar începutul!
Ma inspaimant pe zi ce trece cand ma gandesc la ce poate fi. Ca-s deja roasa de nu mai pot si chiar nu-mi imaginez cum poate fi mai departe, mai ales ca partie-s relative la directie si directia-i relativa la vant si stim si noi ca vanturile bat in functie de sezon, si asa mai departe.
Am facut update, ca drumul sa fie cu dus intors.
Elefantimea voastra, stiti ce astept eu? Sa treaca uratul si sa ramanem o lume de pachiderme care sa avem timp si pentru mersul nostru lent, dar apasat in deplin acord cu toate legile doar de noi gandite. Sa ne strangem turme – turme care nu trebuie sa ridice trompele spre cer pentru a comunica. Intre elefanti (nu stiu daca e pentru ca sunt construiti masiv sau pentru alt motiv, timpul nu incape si lipsa lui nu creeaza piedici). Elefantii se recunosc. Si se saluta nestiut decat de ei.
Asa cum ti-am scris si la mine pe blog, o spun si aici sus si tare: m-ai facut foarte, foarte bucuroasa. E sentimentul ala cald de intelegere si solidaritate. Iti multumesc.
Multumim marinimiei, elefantimea voastra. Ca mie se stie ca-mi plac drumurile roata in serpentine. Eu cred ca tocmai trecerea uratului mi-e problema principala si nu pot decat sa-ti dau dreptate relativ la turme, macar daca e s-o luam razna s-o luam impreuna ca atunci cand si altii-s cam ca tine iti trece parca singuratatea mai finut.
Un salut de elefant iti transmit prin unde (unde stim noi)
Îmi place adunarea asta elefănțească. Și metafora de asemenea. Poate că nu o fi elefantul întruchiparea grației pe pământ (deși uneori, pe cuvânt că îl văd așa), dar se zice că este simbol al înțelepciunii, cunoașterii și puterii. În preajma voastră eu am primit câte un pic din toate trei.
Cu cat mai multi cu atat mai gratiosa ne va deveni viziunea asupra lumii – pe care toti o stim asa cum o vedem, in diferite nuante mai gri sau mai verzi, in functie de vreme, vremuri si inaltime a perceptiei dintr-un punct dat in altul.
[…] si pot sa fac ce vreau cu ea, o daruiesc Soniei, in primul rand si alaturi de ea o arunc in Abisuri si apoi tuturor celor care MA citesc si O citesc si NE citesc si ne vor citi si va vom citi si VA […]
Abisuri 
Eu ştiu sigur că sunt o elefănteasă!. Şi nu de azi! De ieri…
„-Intră ea! O sută ocale, sâni de afrodita africană, pântec de
elefănteasă.” Ei da, asta da specimen !
Ma bucur sa aud ca exista inca si mai multe elefantoaice,elefantanese & co ! Nu pot decat sa aplaud si sa ne urez : „elefantoaice, elefantoi, elefantese din toata lumea UNITI-VA” , starea va va trece poate mai repede .
Nu, că e din părţi..adică în mai multe părţi. Ce-ai aflat tu e doar începutul!
Ma inspaimant pe zi ce trece cand ma gandesc la ce poate fi. Ca-s deja roasa de nu mai pot si chiar nu-mi imaginez cum poate fi mai departe, mai ales ca partie-s relative la directie si directia-i relativa la vant si stim si noi ca vanturile bat in functie de sezon, si asa mai departe.
Am facut update, ca drumul sa fie cu dus intors.
Elefantimea voastra, stiti ce astept eu? Sa treaca uratul si sa ramanem o lume de pachiderme care sa avem timp si pentru mersul nostru lent, dar apasat in deplin acord cu toate legile doar de noi gandite. Sa ne strangem turme – turme care nu trebuie sa ridice trompele spre cer pentru a comunica. Intre elefanti (nu stiu daca e pentru ca sunt construiti masiv sau pentru alt motiv, timpul nu incape si lipsa lui nu creeaza piedici). Elefantii se recunosc. Si se saluta nestiut decat de ei.
Asa cum ti-am scris si la mine pe blog, o spun si aici sus si tare: m-ai facut foarte, foarte bucuroasa. E sentimentul ala cald de intelegere si solidaritate. Iti multumesc.
Multumim marinimiei, elefantimea voastra. Ca mie se stie ca-mi plac drumurile roata in serpentine. Eu cred ca tocmai trecerea uratului mi-e problema principala si nu pot decat sa-ti dau dreptate relativ la turme, macar daca e s-o luam razna s-o luam impreuna ca atunci cand si altii-s cam ca tine iti trece parca singuratatea mai finut.
Un salut de elefant iti transmit prin unde (unde stim noi)
Îmi place adunarea asta elefănțească. Și metafora de asemenea. Poate că nu o fi elefantul întruchiparea grației pe pământ (deși uneori, pe cuvânt că îl văd așa), dar se zice că este simbol al înțelepciunii, cunoașterii și puterii. În preajma voastră eu am primit câte un pic din toate trei.
Cu cat mai multi cu atat mai gratiosa ne va deveni viziunea asupra lumii – pe care toti o stim asa cum o vedem, in diferite nuante mai gri sau mai verzi, in functie de vreme, vremuri si inaltime a perceptiei dintr-un punct dat in altul.
[…] si pot sa fac ce vreau cu ea, o daruiesc Soniei, in primul rand si alaturi de ea o arunc in Abisuri si apoi tuturor celor care MA citesc si O citesc si NE citesc si ne vor citi si va vom citi si VA […]