Intre doua sinusoide m-am oprit deodata la mijloc, sperand sa treaca. Ca prea statusem mult cu fundu’n groapa. Si tot asteptand asa, sa treaca, am intrezarit deodata o posibilitate interesanta. Intre doua pietre m-am apucat sa arunc
- Ascultam
- Aruncam
- Gandeam,
- Aruncam,
- Simteam,
- Aruncam.
Si tot aruncand asa cu pietre printre stropii desi de ploaie fina, am constatat oftand cum picura cu coincidente care mai de care. Existau de fapt si pietre care ma loveau la randul lor, trimise de altii. Cum s-ar spune, faceam schimb de pietre intr-un mod nepremeditat. La un moment dat m-a napadit o nostalgie. Am crezut-o temporara dar ea nu se lasa dusa cu una cu doua. Am acceptat-o interogandu-i pe rand toate formele, senzatiile, impresiile si inca multe altele.
Luata la bani marunti, si-a lasat feliile sa cada, una dupa alta, pana s-a feliat de tot si ne-a poftit la masa, pe mine si pe rosia inca frageda. Intr-o astfel de circumstanta, mi-am adus aminte de ultimul set de lacrimi varsate intre doua hotote de ras, am privit prin ploaia deasa mirosind-o din cap pana-n picioare si deodata am simtit ca-ncep sa urc putin, lasand groapa in urma.
Am inceput apoi sa mestec in gol cu patos. Intr-o mana strangeam de gat lipsurile, in cealalta dezmierdam felia fina de parizer de vita cu un nume de nu mi-l adunc aminte nici moarta, dar ce gust dom’le, ce gust. Undeva cum intri in hala “Star” drept inainte, la mijloc.
Pe margine pietrele se inteteau din toate directiile, iar ploaia continua sa stropeasca plantele verzi. Deodata o piatra a cazut cumva altfel si atunci m-am oprit din mestecat, am cules-o delicat din toate bucatile si am privit-o cu insistenta “exista si pietre putin altfel?” La care piatra, uda din cap pana-n picioare, a inceput sa rada cu lacrimi si dusa a fost.
Intre doua lacrimi, s-a oprit si ploaia. Nimeni nu stie nici unde si nici de ce. Eu am profitat de situatie si am inghitit pana n-am mai putut.
P.S. Daca nu s-ar fi oprit deloc, la un moment dat as fi dat sigur cu batu’n balta pana la fund si as fi incercat apoi marea cu degetul ca sa-mi salvez macar cele doua pisici odata cu mine .
Acest articol este o metafora umflata la maximum. Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. Ploaia e singurul lucru care a cazut cu adevarat si datorita careia am putut onora cu o varianta personala tema propusa de Blog Power 72 .
„Miez de ploaie
Pentru multi artisti ploaia a fost sursa de inspiratie. Tie ce iti inspira?
Dincolo de stiinta, iti poti imagina o originala poveste a ploii, de unde vine, de la cine si de ce?
Dacă ar trebui să iei cu tine pe o arcă a lui Noe, pentru a salva de potopul ploii, numai 3 animale, pe care le-ai alege?”
| 1. | Iubire imposibila | 2. | Iubesc ploaia |
| 3. | Noe subiectiv | ||
Abisuri 
Răspunde-i lui alma nahe Anulează răspunsul