Simteam transparenta
Cumva dincolo de limite
Intre o scurgere si un pic
Tot restul parea suspendat
De o decizie oarecare.
“Mai torn?”
Intrebam
“Daca te lasa inima”
Imi raspundeai rareori.
Tacerile mi-au fost mereu semne
“De ignoranta”
Spuneau unii
“Superioritate fortata”
Gandeau in mod sigur
Altii.
In tot acest timp
Mainile-mi lasau semne discrete
In jurul urechilor
Si cand semnele se estompau
Apasam pana la capat
“Sa vad totusi efectul”
Imi spuneam
“Incercarea moarte n-are”
Ai fi putut sa-mi raspunzi
Intre doua scurgeri.
Paharul insa se golea
Pana dincolo de limite
Si eu doar constatam tacand
Transparenta actului
Si persistam sa ma insel
In cunostiinta de cauza.
Uneori am senzatia
Ca vorbesc singura.
Si chiar nu comentez
Ca sa ma aflu in treaba.
Acest articol face parte din categoria “Metafore pentru imagini” co-construita impreuna cu autorul blogului “There and back again.”
Lasă un răspuns