Oamenii sfori
S-au agatat de lustra
Si s-au tot privit de-a lungul.
Nagasind latul (sau foarte putin)
Oamenii sfori s-au plictisit repede de tot
Si s-au dezlegat.
Lustra a oftat, usurata
Simpla prezenta a sforii
Ii umbrea prestanta.
Podeaua s-a trezit deodata
Ingreunata de incercari.
Oamenii sfori cautau defapt usa
Iar odata gasita usa
Oamenii sfori cautau defapt cheia
Si odata gasita cheia
Oamenii sfori au inceput sa-si dea ghesuri
Care sa treaca primul
Ochiuri-ochiuri.
Intr-un sfarsit
De atata imbulzeala
Cheia a cedat
Cu un zgomot metalic.
Podeaua isi plange si azi
Cioburile lipsa.
Restul a fost mancat
Sau de molii
Sau de timp.
Abisuri 
Reusite imagini traduse in cuvinte. Ma uimesti de fiecare data.
Imi pare tare bine ca ti-au placut. Chiar ma gandeam la tine , ce vei simti citindu-le. Exista , intr-un fel, si un mesaj in spatele imaginilor.
La mine a ajuns doar partea tristă a mesajului. Prefer să nu-l înţeleg şi să-l privesc superficial. Altfel mă faci să mă simt ca o marionetă (nu că n-ar fi adevărat)
Stiam eu ca sfoara agatata de lustra va introduce o anumita tendinta
Imi place conceptul lungului fără lat. Cât de multe se pot explica astfel….
Exact pe ideea aceasta am plecat cand am ales sfoara.
…nu mai bine impleteau ceva ochiuri-ochiuri? Da, dar atunci…lungul…avea şi lat. Cred….
Pai cred ca ar puteafi o versiune posibila, ca doar mureau de plictiseala de atata lung fara lat 😉