„A fi cunoscut” presupune, intr-un fel sau altul, un anumit tip de implicare. „A fi cunoscut” presupune a se putea detasa de intrebari retorice, de stari retorice, de comparatii retorice, de categorisiri si analize la cald.
„A fi cunoscut” presupune o anumita stare de spirit „atrag”, „molipsesc”, „ma simt ca un magnet”, fara sa vreau, trasez, fara sa vreau ma simt urmarit, fara sa vreau devin altceva, fara sa vreau ma indepartez, fara sa vreau as vrea sa nu mai pot dori.
„A fi cunoscut” presupune a nu dori cu orice pret, cel putin nu la inceput.
Lasă un răspuns