Hai să croşetăm
Reputaţii fix pe lângă
Să dăm impresii
La preţ redus
„Cine ia în cantitate
Are rabat la calitate”
Hai să împletim
Reputaţii ciudate
Eu să aleg grosimea firului
Tu să alegi nivelul de inconsistenţa
Iar restul să închidă ochii
Şi să-şi imagineze doar
Ce s-ar fi putut cu adevărat numi
„Concurs de circumstanţe aleatoare”
Hai să înnodăm
Reputaţii fictive
Să măsurăm lungimea pauzelor
Şi să numărăm raritatea tot restului
Lăsând câştigul de cauza
La mâna destinului.
Hai să dăm prioritate anilor
Şi să nu mai tragem atâta de timp
De dragul retoricii căci
Într-un sfârşit
Nimic nu-i doar senzaţie
Totul îşi găseşte o explicaţie.
Şi impresiile
Şi firele
Şi inconsistenta generală.
Abisuri 
…te-am pus pe gânduri până ai croşetat metafore ce mă pun pe mine mă gânduri. Şi din Paris….of…
Metafora asta m-a plesnit in fata dis-de-dimineata, chiar inainte de cafea, chiar inainte de tot si de toate. Nu m-am putut abitine si am pus-o pe hartie.
…e foarte reuşită şi …vine, cel putin spre mine, ca un raspuns necerut….
Tandru sper. Ca la mine a cazut ca un bolovan „daca mai aveai vreun gand de bine, uita-l”
….tandru, tandru;deşi după întrebările care mi le pun în următoarea postare ce o voi face mai la noapte, parcă mă contrazic!
Exceptia e confirmarea regulii, deci contrazice-te fara grija, vei simti tu care-i regula.
Mie-mi place să tricotez, îmi plac firele ciufulite, înspicate, plușate, catifelate, mătăsoase. Vreau să-mi fac o fustă, fără „pauze pe care să le măsor”, căci vreau s-o port repede-repede, îi pun model Abisuri, îl știi?
Una pe fata,una pe dos si la cate 8 ochiuri cate un opt?
Cam așa, este un model…french.
Chiar nu stiam, era printre singurele modele pe care le stapaneam 🙂
„Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevărat”. Abraham Lincoln
Adevarat graiesti, din pacate ne cam pierdem in atatea umbre nu mai vedem copacii.