Abisuri

În căutarea adevărului interior

Teroristul


Parea suspect. Isi asezase sacul negru fix pe scaunul liber si-l lasase acolo privind lung undeva pierdut in zare, fara tinta precisa.

I-am privit mai intai adidasii rosi si chinuiti, cu sireturi lasate in plata Domnului «cine sa aiba timp si de ele ?» si numai apoi am indraznit sa-i gasesc tot restul. Avea un crestet nepieptanat, negru zguduit de perne si o privire neagra.

Nu stiu de ce dar in acel moment precis m-am cutremurat – l-am privit in trecere pe tipul din fata, privea si el cam in aceasi directie la fel de cutremurat – am asteptat putin cat pana la prima oprire si apoi am luat-o la fuga. Am reusit sa prind un loc liber in al doilea vagon din fata si nu m-am mai gandit la nimic. Scapasem si de data asta.

12 răspunsuri la „Teroristul”

  1. Avatarul lui Adriana

    …eu n-aş fi vrut să scap! Aş fi devenit şi eu …una cu privire neagră….

    1. Avatarul lui abisurile

      De-ai stii ce fioros parea tipul… Obosit, cearcane mari, privire neagra, cautatoare si … un sac asezat intr-un fel cuidat. Abia asteptam sa dispar din raza lui de actiune, cu privire cu tot.

      1. Avatarul lui Adriana

        …eu mă bucur că l-ai adus in cuvintele tale….

      2. Avatarul lui abisurile

        Ca pe o pisica neagra…

  2. Avatarul lui vax-albina

    Hai ca m-ai speriat. Bine ca doar ti s-a parut. Poate era necajit si flamand iar in rucsac avea o oala de ciorba ce trebuia sa nu se rastoarne.

    1. Avatarul lui abisurile

      Presupun ca mi s-a parut. Dar profund … Caci e prima oara cand actionez – de obicei imi imaginez o groaza de chestii si atat.

      1. Avatarul lui vax-albina

        O, da. La imaginatie nu te intrece nimeni.

  3. Avatarul lui vienela

    Descrierea ta ma face mai degraba sa intind mana spre el, sa ii dau un pateu (nu, nu una la pateu). :))))

    1. Avatarul lui abisurile

      Hmmm, … aparentele, aparentele … Daca n-ar fi avut privirea atat de neagra as fi dormit fara griji.

  4. Avatarul lui greenleaffy
    greenleaffy

    Știi ce mi s-a întâmplat odată? Ocupasem un loc pe o banchetă din spatele autobuzului către casă. Priveam involuntar ceafa unei bătrâne așezată pe o banchetă din față. Deodată, și-a întors spre mine o privire albastru-spălăcită, pur și simplu DEMONICĂ. M-am speriat rău de dușmănia de neînțeles din acei ochi răi și-am simțit că femeia, Dumnezeu să mă ierte, așa am gândit atunci, nu era om, ci diavol. Cine știe, o fi fost doar o aparență nefericită, înșelătoare, de moment,

    1. Avatarul lui abisurile

      Cred ca conteaza foarte mult, locul, momentul si starea de spirit. Privirea mie-mi spune extrem de multe.

Răspunde-i lui vienela Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.