Hai sa cautam originea
In spatele senzatiilor
Senzatiilor sa le dam un nume
Si apoi sa le strigam pe fiecare in parte
Senzatia numarul unu
Senzatia numarul doi
Si asa mai departe
Pana la capatul procesului
De identificare.
Odata numite
Una cate una,
Senzatiile se vor trezi
Cazand.
Pe rand, trecand… ofilite.
Un gand bun si duios Greenleaffy !
Abisuri 
Oare l-ai citit recent pe Noica sau mi se pare?
Nici macar. E transpunerea unui fapt real.
Mulțumesc, Abisuri. Mă voi gândi să-i dau senzației un nume: „Întindere către ceruri”? Cred că de aceea mă durea coloana, pentru că mă întindeam către Dumnezeu, să mă mângâie cu iubire și iertare pe creștet. Ce fraieră că n-am știut până acum că trebuie să-mi înalț sufletul numai, nu trupul, mă voi relaxa pregătindu-mi răbdătoare și cu credință inima pentru întoarcerea acasă, lângă Tatăl.. Voi striga senzațiile toate, cu același nume: „răbdare, trupule, răbdare!”
Sper sa te ajute, pe mine ma ajuta, sunt o fire carteziana.
Clar mă ajută! Mersi, acum te las puțin, vreau s-o citesc pe Abisuri.
😉