Ar fi preferat sa fie dependent de sex, ar fi fost o explicatie plauzibila pentru toata lumea.
Dar ar fi fost mult prea simplu, o simpla trimitere – «ai vazut «Tentatii (i)rezistibile ? eee, cam asa ceva si tipul asta » – le-ar fi inchis repede gura multora. In realitate insa …
Il dureau buricele degetelor. Degetul aratator se strambase de tot iar inelarul se cocosase de-a binelea. Ii vuia si capul de dimineata pana spre patru cand isi strangea toate lucrurile si pleca. Durerea de cap nu-l lasa cu una cu doua, il pleznea pe la pranz si-l incremenea intr-un fel de grimasa complet inestetica pe care nimeni altcineva nu si-o putea explica. Se mizase la greu pe semnificatii, unii dadeau vina pe vreme “l-o fi luat curentul, asa-i cand te fatai cat e ziua de lunga intre doua gari si patru trenuri” iar altii pe virusi “ pe toti ne iau pe sus tranzitiile astea”.
Manca pe apucate, cand nu uita. Cand uita, il rodea stomacul si atunci ii tragea cu cafele pana il lua cu frisoane. Cand il lua cu frisoane dadea repede un « google » sa vada de unde-i mai vin si alea si citea la greu avize de toate felurile. Pe masura ce citea, grimasa ii devea rictus si rictusul ii intepenea cumva fata intr-un semn ciudat, imposibil de descris si atunci incepea sa tremure de-a binelea. Ii tremurau mai intai muschii obrazului, apoi gura ii intepenea de tot si la urma il lasau balta si mainile si picioarele intr-un fel de moleseala pe cat de agreabila pe atat de imprevizibila. In acel moment precis inima incepea sa-i tune si sa-i fulgere, fugarita parca de o haita de lupi. Se ridica repede de pe scaunul cu spatar rosu si deschidea brusc fereastra. Iarna colegii il priveau ciudat.
Nu vorbea prea mult, considera ca odata rostite cuvintele si-ar pierde cumva sufletul, prefera sa le asculte, sa le interpreteze, sa le cizeleze, sa le refaca contextul, sa le potriveasc la context, sa apoi sa le insire in context.
Cand nu scria, citea. Alte vicii nu avea, o singura depedenta (dar buna) il transformase intr-un fel de dependent solitar.
In lipsa de altceva oamenii din jur il priveau in general ciudat, neintelegand defapt mare lucru. Le lipseau « trimiterile » si asta-i dezechilibra complet. In lipsa argumentelor valabile isi spuneau „in definitiv, viata e un film dar doar din cand in cand o comedie.”
(Dincolo de aparenţe)
Abisuri 
O dependență pe cale de dispariție. Din păcate. 🙂
Mda …
lupule, lupule…
nu-s eu , chit ca exista unele mici asemanari
Că dacă zic eu oaio, oaio, chiar că nu! 😆 Deci, completez: lupul moralizator…
Si asta e putin adevarat … Simplu e stai pe margine si sa dai cu concluziile.
Mi-a plăcut Lupul tău. Aș fi cumpărat fără ezitare cartea după citirea acestei prime pagini. De ce nu încerci la o editură, Abisuri?
😉 Hmm ce sa zic:
iti multumesc mult pentru incurajare
mi-ar place sa public la o editura dar …
– eu nu scriu decat povesti scurte si (as vrea eu sa cred) profunde
– n-am inca tehnica personajelor
– n-am inca tehnica dialogurilor
– eu nu scriu cu diacritice
deci nu stiu care editura m-ar accepta. Am facut pana una alta self publish dar, cum nu livreaza decat pe bani multi in Romania …
Polirom-ul a publicat debutanți la greu, am cumpărat câțiva care ție îți ajung doar până la glezne. Te rog, publică-ți poemele și poveștile tale scurte sau cum or fi, mi-e să nu te pierd, trag de mine să nu renunț la blog și la pc cu totul.
Pai de ce sa renunti la blog ? Treaba-i asta ?
Tu ești acea France care-mi apare zilnic în statistică? Ce Dumnezeu mai găsesști de citit că mă știi mai bine decât mine?
Probabil , nu stiu, mai intru din cand in cand
greenleaffy daca-mi trimiti adresa postala iti pot trimite cartea deja „publicata” (asta in asteptarea unei edituri din Romania ;-))
self publishing am facut si eu. si sincer, nu e asa scump. singura problema e ca nu intri in circuitul librariilor asa. dar… am vandut 80 de carti in seara lansarii. putine edituri sunt in stare sa faca asta la o lansare fara targ de carte. eu zic ca ar trebui sa iei taurul de coarne.
Nu , nu e scump, eu am trecut insa printr-o firma din Franta care are un circuit foarte OK de distributie in aproape toate tarile din Europa in afara de ( ghici ghicitoarea mea …) As fi tentata de a face acelasi lucru in Romania dar nu stiu care-i circuitul .
https://www.facebook.com/pages/self-publishingro/571667442895619
baietii astia spun ca pot distribui si cartea. daca alegi sa o faci pe cont propriu, stiu editura ieftina si de calitate, dar mai apoi trebuie sa stabilesti contracte cu librariile de unul singur (si asta e cam greu).
Multumesc pentru link, voi studia problema. Distributia este punctul nevralgic …
600 de lei – 100 de exemplare a cate 220 de pagini + isbn gratuit si inscriere in catalogul publicatiilor de la Biblioteca Nationala. si distributia se poate face usor prin curierat. asta daca vrei sa o faci 100% pe cont propriu.
Multumesc pentru informatii. Sa inteleg ca tu ai avut o experienta pozitiva ?
atat m-a costat sa editez cartea. am vandut apoi fara sa intru in librarii. si mai am vreo 3 prieteni care au ales tot varianta asta. vreau sa scot editia a doua, deci da.
Dan zice bine, Abisuri, nu mai sta pe gânduri.
…de la lupi…la solutii. Ai primit la schimb o dependentă de idei cunoscute dar incomplete. Acum sunt complete. Ce mai astepti? Ai şi admiratori, şi cititori. Aşteptăm….asadar…
Oaia (ca nu-s decat foarte putin lup) cam viseaza cu ochii deschisi gen , „vor cadea niste ochi „profesionisti” acolo unde trebuie si vor face ei ce stiu sa faca mai bine
Lup solitar… Ai curaj sa iti imaginezi cum va fi viata peste 50 de ani, cum se vor purta oamenii si cum vor vorbi, cand vor vorbi?
Sper ca intre timp se va petrece „ceva” care sa impiedice transformarea speciei umane intr-o haita
mai greu azi sa fii un lup solitar. nici in scris numai esti singur, nici in citit. asta daca vrei, desigur. dar e pacat sa vrei.
In mod paradoxal e … simplu. Singuratatea in mijlocul mutimii. Singuratatea in spatele calculatorului si a retelelor de socializare.