Eu nu-s genul spuma


Credeam ca nu credeam bine dar ma inselam. Priveam lumea si ea parea invers dar de fapt asa si era. Prin spuma fina si deasa se auzeau sunete masive in volum greu de evaluat si cu volum uitat pe undeva pe maxim.

Se facea ca imaginea, deformata, asa era ea de fapt si de drept, spuma fina si deasa nu putea contrazice in nici un fel situatia. Genul de situatie jenanta, „unii vorbesc prin spuma deasa iar ceilalti se dau ocupati ; tot cu spuma deasa; sau invers, spuma sa fie ca gustul e degeaba la urma urmelor”. Credeam ca starea e de vina dar de fapt nici vorba de circumstante atenuante. Individul exista cu adevarat, in carne si oase si o barba grosolana de cateva zile bune si aproape sigur de cateva nopti si se ascundea cat putea el mai bine in spatele spumei dese, cat doua degete fix in sens invers, dar cine sa auda, cine sa vad, cine sa inteleaga, cine ? Si la urma urmei pe cine sa intereseze starea spumei, atata vreme cat exista era foarte bine si taman asta se si cauta.

Ca sa ma simt cu constiinta curata am adoptat o atitudine participativa, pe alocuri cooperativa, pe alocuri nu, nu ca n-as fi putut dar nu mai puteam gandi de spuma celuilalt, probabil prea spuma. Am incercat o data, am incercat de doua ori, i-am sustinut pe cei ce incercau si ei, in van, apoi m-am plictisit si mi-am spus ca nu-i exact locul si momentul sau poate ca nu-s taman genul. Si am plecat cat am putut de repede dupa ce mi-am pus castile pe urechi si am dat volumul la maximum. Exista perspective mult mai interesante de ce m-as fi privat consumandu-mi monologurile degeaba in bucla?

In tot acest timp – si probabil mult timp dupa – omul cu spuma si-a continuat existenta fericit si multumit caci ce poate fi mai linistitor decat o lume creata dupa propriul model?

Text inspirat de o intamplare reala care chiar m-a facut sa-mi pun castile pe urechi si sa vad lumea in felul meu. Text pe tema “Gandului cuvant” a Irealiei.

8 gânduri despre &8222;Eu nu-s genul spuma&8221;

  1. Spumele, dacă nu-s consumate cu moderație, pot provoca daune. Unele sunt de-a dreptul scârboase. Mie nu-mi place spuma, deloc. 🙂

    În altă ordine de idei, Abisuri, ești cu un pas în față. Genul e cuvântul săptămânii ce vine, până marți, în joc sunt undele! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s