Privit prin ceata groasa orasul parea mort. Acoperit cu o funingine groasa, uns cu fum, orasul mirosea acru a timp ars de fapte.
Privit prin ceata groasa orasul parea fum, turnurilor li se aplecasera turlele si luminilor le pierisera toate culorile. Orasul era un oras in nuante de gri, privite de sus nuantele de gri lasau urme de fum pe astfaltul prafuit, oamenii inaintau mecanic, cu pasi mici, oamenii nu se priveau, oamenii doar inaintau manati de ganduri nestiute. Priviti prin ceata groasa oamenii pareau una cu orasul, un aer familiar ii strangea laolalta sub dare groase de fum trasat tot in nuante de gri. Oamenii poluau fumul iar respiratia le taia griul din cand in cand in dungi albe, de grosime nu tocmai egala, orasul stranuta obosit de atatia oameni, orasul isi cauta o batista de hartie, alba, nu si-o gasea, in lipsa de altceva, o maneca, un umar, orice altceva, in lipsa de altceva orasul ofta prin fumul lung si murea oftand, terfelit sub pasii indiferenti ai oamenilor roboti.
Privit prin ceata groasa orasul parea depasit de situatie, depasit de gandurile nestiute ale oamenilor, oamenii erau gri, la fel de gri ca si fumul. Privita prin oameni ceata se disipa dincolo de gandurile oamenilor, dincolo de darele de fum gri, ceata se risipea lasand in urma urmele pasilor deja consumati.
Priviti de sus pasii isi pierdeau detaliile, le lasau sa se duca unul dupa altul, sa se consume golite de semnificatii, aplatizate de inconsisenta fumului, de dorintele consumate ale oamenilor depasiti de situatie, pierduti intr-o ceata groasa venita de nicaieri, amestecati in pasii celorlalti oameni, celor nepriviti, celor neganditi, pasii duceau departe, departe de ceata groasa, departe de orasul mort si de oamenii roboti.
Privite de sus detaliile formau un tot de consistenta acceptabila, ceea ce parea complet contradictoriu dar uneori lucrurile par complet altfel decat sunt cu adevarat.
Abisuri 
Lasă un comentariu