In căutarea lui lambda


Uneori avea nevoie de gramul de nebunie necesar uitării de sine, abandonul dincolo de cuvinte, dincolo de idei, concentraţie pe nivel minim, mal spălat de val. Uneori avea nevoie de un deget şi un buton într-o configuraţie specifică momentului, OFF-ul dinaintea apusului, OFF-ul la cerere, întunericul dindărătul orelor, liniştea dindărătul secundelor, pauza dindărătul cuvintelor.

Uneori avea nevoie de lichidul acela fierbinte cu gust divers, arome aleatoare „azi servim aromă portocalie, mâine vom vedea”, uneori avea nevoie de cuvintele celorlalţi printre aromele aleatoare, de poveştile şi impresiile celorlalţi printre aromele aleatoare. Îşi simţea gramul de nebunie în general lipsa, într-o configuraţie „rigiditate la pachet conform cerinţelor în vigoare” gramul de nebunie nu-şi găsea rostul, rostul gramului era altundeva, rostul gramului îl regăsea printre liniile celorlaţi, OFF-ul incompatibil cu cerinţele în vigoare împiedica existenţa gramului, înlocuindu-i-o cu un şir supravegheat de idei izvorâte din alte idei, cuvinte drept sprijin, cuvinte la vedere, sentimente după. OFF-îl lipsă îi punea lacăt cuvintelor, îi încuia ideile descatusindu-i doar curiozitatea. Îşi interoga curiozitatea din când în când cerându-i anumite detalii, „unde şi ce lipseşte ca să fie rotund? Unde şi ce lipseşte ca să fie continuu ?” Curiozitatea, într-o muţenie sfânta, dădea vina din priviri pe lipsa gramului, pe non-abandonul sistematic, pe abandonul doar simulat într-un fel de minciună gogonată faţă de sine, faţă de toţi ceilalţi, curiozitatea tăcea mâlc şi privirea punea doar virgule. Punctele nu-şi aveau locul, gramul lipsă le împiedica existenţa unitară, lipsa gramului genera doar întrebări în spirală.

Uneori, când nu găsea gramul, trăgea o virgulă şi-i mânca vârful. Apoi aştepta să vadă ce iese. Uneori ieşea, alteori nu prea. Când nu ieşea dădea vina pe gram, nebunie lipsă la apel. Când ieşea i se reproşau uneori virgulele, mult prea abstractele virgule. Când nu ieşea dădea vina pe lichidul aleator, pe gustul aleator, pe aroma aleatoare, pe mereu constanta temperatura „avem nevoie de repere” îi şopteau principiile înrădăcinate, le asculta cu o sigură ureche şi trecea mai departe „să mai încercăm atingerea abstractului cu degetul mare” trecea peste toate si simţea din ce în ce mai dureros lipsa gramului, lipsa OFF-ului, evenimentul „lambda” nepravazutul şi totuşi atât de utilul „lambda”…

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;In căutarea lui lambda&8221;

  1. Asa este…Exista o mare nevoie de „libertate”…De fapt cred ca asta vrei sa spui. Libertate reala. Faptul ca suntem constrasi, supusi regulilor, de toate felurile, din toate directile, excedand pana si Legile, ne creaza o stare de profund disconfort, de sufocare…
    Spunea un „sfant” , adica un OM : ” Iubeste si fa ce vrei” .
    Iubirea..de fapt este DEPLINA LIBERTATE. Mai mult decat atat…nu pot decat coexista. Una fara cealalta este un non-sens.

  2. NU ! Libertatea este o „consecinta” a trairii in realitate, care la randul ei este o consecinta a CONSTIENTIZARII.
    Pe blogul meu ASTA tot incerc sa explic in toate felurile, din toate pozitile…
    Este mult, foarte mult de vorbit…si extrem extrem de mult de… ACTIONAT.

    1. De vorbit… Au vorbit mulți în trecut… Poate prea mulți… Dar, pentru marea majoritate a românilor, au vorbit degeaba…

      Care ar fi concluzia?
      Vorbele descoperă, dar nu ajută palpabil…
      Trebuie să facem ceva… Ce este acel ceva? Lupta de a schimba întreaga lume în bine…

      1. E greu sa schimbi sisteme, imposibil chiar. Ar parea mai usor sa schimbi oameni dar oamenii opun rezistenta la spusele altora, oamenii se schimba doar cand nevoia de schimbare vine din ei,doar atunci cand isi ating propriul „lambda”.

      2. Oamenii sunt confuzi, nu știu în ce să creadă sau în cine…

        Totul e posibil, orice problemă are o soluție corectă, oricât de imposibil ar părea, la prima vedere…

      3. Trebuie poate semnala doar direcţia, discret. Care direcţie fie vorba între noi, nimeni nu poate garanta că e cea bună. Au fost ceva discutii in blogosfera pe tema valorii, in ultimul timp. Am fost mirata sa constat cum punem totul in acelasi cos. Simpla participare la o discutie considerata drept atac la persoana mi-a bifat comentariul drept atac la persoana. Oamenii se simt impliciti vizati, pusi pe harta. Nu vreau sa schimb lumea, nu as putea, dar vreau sa cred ca-mi pot exprima o parere fara a fi atacata sau considrata drept atacatoare. Pana una alta mai avem de asteptat, opiniiile contradictorii sunt asimilate de multe ori criticii sau, si mai rau, atacului la persoana.

      4. Îmi cer sincere scuze dacă v-am atacat… Nu am avut intenția aceasta, poate nu v-am înțeles pe deplin…

        Vă rog, spuneți-mi unde am greșit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s