Mă gândeam dacă ar fi trebuit să spun că nu-mi place, că stilul nu m-a cucerit că inima nu-mi este prelinsă pe pâine ca şi gemul de dimineaţă.
Mă gândeam dacă ar fi trebuit să tac, trecând la altceva, afişând respectul prin excludere, înghiţind incompatibilitatea cu nod cu tot.
Mă gândeam că de fapt habar n-aveam şi că în asta consta tot farmecul.
Abisuri 
Cand dispare sau nu este luat in seama „cunoscutul”…apare CUNOASTEREA, vesnic noua…misterioasa…
Cunoasterea o cunosc doar ca uneori nu stiu daca trebuie s-a comunic si celorlalti…
Cunoscutul reprezinta trecutul, conditionarile, etichetele. Cunoasterea este in prezent, este vie, este ineditul…
Eu tot incerc sa explic sa renuntam la judecatile trecutului, ale cunoscutului si sa lasam noul prezentul, cunoasterea sa ne cuprinda, sa ne gaseasca cu o minte neviciata de prejudecati.
Hai ca m-ai binedispus cu asta :))
Pai ce sa zic, o fi fost bine c-am intrebat? Se pare ca da.