Fustiţa Mihaelei


Pasiunea pentru dezlegarea misterelor i-a fost provocată Criminalistului de bulinele de pe fustiţa Mihaelei.

Criminalistul îşi aducea aminte şi acum, ani buni după, de fustiţa Mihaelei, era o fustiţă scurtă, cu buline gri. De fapt nu putea garanta nimic Criminalistul în ceea ce priveste culoarea bulinelor, pe vremea aceea toate bulinele erau gri, ceea ce le evidenţia într-un fel sau altul era eventual nuanţa gri-ului. Erau de exemplu niste buline de o nuanţă gri-închis, genul de buline bune la toate, când se plictisea, Criminalistul apăsa pe ele într-o doară, nu se întâmpla nimic, bulinele acelea, de un gri-închis, nu trebuiau apăsate, bulinele acelea, de un gri închis, trebuiau rotite. Bunica îl învăţase pe Criminalist să întoarcă bulinele pe la şapte ani “să nu te apropii de bulinele astea înainte de şapte ani, sunt bulinele toxice pentru copii mici” îi spusese Bunica atunci, pe vremurile acelea gri. Toxice şi degeaba, curiozitatea nu deschidea chiar toate porţile la vremea aceea.

Odată învăţată utilizarea bulinelor, urmase apoi o lungă perioada în alb şi negru, perioadă rămasă în amintirea Criminalistului drept perioada “porţiilor mici, foarte mici”. Pasiunea pentru dezlegarea misterelor i-a fost provocată Criminalistului de tocmai frustrarea provocată de mărimea porţiilor, mereu aceeaşi porţie la mereu aceeaşi oră, şapte fără zece luni, şapte fără zece marţi, şapte fără zece joi, şapte fără zece vineri, şapte fără zece sâmbătă. Miercurea era rezervată pe vremea aceea şotronului iar duminica, oh , duminica, duminica să făcea economie. La aproape tot. Se deschideau larg ferestrele şi se lăsa imaginaţia s-o ia razna. Era singura excepţie posibilă. Duminica se adunau ziare şi castane, se strângeau borcane, se spălau borcane, se adunau borcane într-o plasă de culoare roşie. Apoi se lua o pauză, se rotea o bulină, nu se alegea canalul, pe vremea aceea posibilităţile erau limitate, extrem de limitate, se dădea cu banul “1 sau 2 ?” şi apoi se urmarea timp de zece minute sau poate mai puţin programul până când totul devenea gri, mult prea gri şi atunci se rotea bulina de nuanţă gri închis în sens invers, se închideau ferestrele şi apoi se deschideau sufletele.

Ani în urmă pasiunea pentru dezlegarea misterelor îi fusese provocată Criminalistului de fustiţa Mihaelei. O sclipire de moment forţată de context, un context închis cu lacăte groase. O tresărire de o clipă în faţa unei libertăţi cu durată limitată în timp şi spatiu, “şapte fără zece” timp de ani , mulţi ani de zile. O reacţie omenească în faţa non – cuvântului, a cuvântului dezgolit de sens şi semnificaţie, în faţa cuvântului plat, a cuvântului mat.

(textul intreg aici)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s