Există o ordine firească
A fulgilor
Şi mai există, în plus de ordinea fulgilor,
Ordinea oamenilor
Oamenii nu cad la întâmplare
Oamenii se petrec într-o înşiruire de fulgi
Unii mai deşi ca alţii
Noi cădem hodoronc tronc
Pierzându-ne la întâmplare
Fiecare cu întâmplarea lui
Întâmplarea mea durează doar şase zile
Albe şi reci
Cu mult înaintea fulgilor
Întâmplarea ta are probabil un nume
Şi probabil o formă
Şi sigur mai multe culori
Nu există întâmplări perfect identice
Există doar proiecţia noastră
La umbra anilor
Tu cu anii tăi
Eu cu întâmplările mele.
Şi totuşi… O îmbrăţişare nu e o întâmplare perfect identică ? Fiecare primeşte fix atât cât dă. Sau nu ?
As vrea eu 😉 Fiecare primeste cat da? As vrea eu 😉
Fulgii s-ar presupune că sunt sinceri, nu ? Ce ? La tine ninge din complezenţă ?
Niciodata din complezenta. Numai autentic !
Nu-s două întâmplări la fel cum nu există doi fulgi de nea identici.
Uite, ce frumos:
http://metropotam.ro/La-zi/Primele-fotografii-din-lume-ale-fulgilor-de-zapada-art3465788993/
Stiam eu ca e dovedit stiintific 😉
Cum altfel?! Dar, de dragul artei (suprarealiste), uneori, putem pretinde și contrariul 🙂 Depinde ce ne dorim 😉
Eu tin mortis cu contrariul. Dar el nu (prea) tine cu mine. Aparentele insala. Amarnic.
Să-nvățăm să slalomăm printre aparențe atunci… să nu ne mai înșele!
Slalomând cu aparentele slalomăm cu noi … Dar sa mai incercam.
Nu cred ca e o intamplare ca versurile tale sunt tot mai expresive si mai puternice ca mesaj. Si da, oamenii nu sunt fulgi, iti cad in palma si apoi trebuie sa-i duci cu tine, nu se topesc decat metaforic uneori 🙂
Nu, nu e intamplare, e un fapt. Divers probabil ca multe alte fapte … Cat despre oameni… unii sunt atat de legati de locuri incat dor tare de tot.
Reblogged this on elisabeta valis calatorii online..