Abisuri

Mi-am pus un petec de hârtie pe frunte
Şi am început să-mi colorez gândurile

Afişate aşa, desuet
Gândurile păreau cuvinte stricate
Şi apoi refuzate
Cuvintele aveau un gust ciudat
Aşa, refuzate
Ca şi cum s-ar fi stricat
Pe măsură ce timpul avansa
Într-o oarecare direcţie
Cu o structură impusă
Cu o intrigă şi un scop
La fel de impuse şi ele
Atât de impuse
Şi atât de perfect identice
Încât la un moment dat am devenit tu
Şi m-am piedut fără să ştiu
În mii de detalii
Nesemnificative.