Sunt praf !

@ Sudarshan Bhat

Mi-aş dori uneori
Să (redevin) piatră
Pietrele se consumă
Mai încet ca oamenii

Între două pietre
(Nu oarecare)
Am îndrăznit odată să înfloresc
Şi-am înflorit cât erau pietrele alea de mari
Şi-am simţit deodată că pleznesc
Şi-am plenzit până n-am mai putut
Şi când n-am mai putut
(Era acolo, între două pietre
Un spaţiu îngust, un fel de dungă spaţiu)
Când n-am mai putut
Am ascultat cuvintele oamenilor
Oamenii îmi spuneau
„Să faci tot posibilul”
Şi eu l-am făcut
(Nora Iuga scria
Că ea scrie să se elibereze
În sensul acesta
Eu am făcut tot posibilul)
Şi apoi am încercat să explic
Dar n-am putut
Adică nu a fost posibil.
Pentru că de fapt creierul
E un organ ciudat
Şi între două pietre
Eu devenisem deja praf
Ca să vezi ce bine !
Praful se asorteză cu pietrele
Fără să vreau, există anumiţi magneţi
Imposibil de ocolit
Nici măcar organul acela ciudat
Nu poate trece peste
Sau poate o face înadins să nu poată?