Uneori mă supăr pe cuvinte


Uneori mă supăr pe cuvinte, mă supăr pe mine, pe imposibilitatea mea de a crea cuvinte la cerere pe măsura subiectelor. Eu nu ştiu să creez aplauze decât în şoaptă, aplauzele acelea din vârful buzelor, din vârful degetelor, aplauzele acelea nu sunt aplauze pe măsura subiectelor. Apaluzele acelea sunt pe măsura mea, a capacităţii mele de a nu crea subiecte. Eu nu ştiu să creez subiecte, eu îmi asum responsabilitatea imposibilităţii, a limitei de sus, eu îmi iau felia, o privesc şi-mi spun că-i momentul s-o ung, s-o nimicesc, s-o ascund de semnificaţii vizibile. Eu nu ştiu să număr sutele, nici miile, cuvintele mele sunt răpuse de şoapte şi şoaptele de pauze.

Uneori mă supăr pe cuvinte, mă supăr pe mine şi atunci tac. Aşa sunt eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s