Ochelari de cal


Era atât de profundă privirea aceea verde-măslină, atât de grăitor sensul dat de nuanţele ei imperfecte, atât de „altfel totul” decât tot restul încât chiloţii roz cu danteluţă albă trecuseră practic neobservaţi.

(Aceasta este o pură fictune, a se lua fix ca atare)

23 thoughts on “Ochelari de cal

      1. Niciodată nu știi unde te duce condeiul. Cu mine se joacă, se ascunde în spatele meu și mă face uneori de rușine, alteori mă miră, alteori mă șochează.😀

      2. Eu ştiu unde nu mă poate duce. Roşesc😉 Asta este un text scris în jurul unei teme : chiloţi. Ce naiba poţi scrie în jurul unei asemenea teme? Atât cât să rămâi în limita decentului? Mă vei întreba de ce aş rămâne decentă şi eu ţi-aş răspunde că nu ştiu, aşa am fost crescută, să spun lucrurile cu perdea.

      3. Da, un subiect nevinovat.😀
        Material și culoare, fibră, danteluțe…
        Eu cred că putem scrie cu decență chiar și erotic, chiar subiecte care se ascund sub perdeaua intimității noastre. Eu am scris acel episod de care știi. Am ezitat, la gândul că alți ochi vor citi acele cuvinte, alte păreri vor fi generate. Dar îmi pare bine că am depășit oarecum acel prag. Sfatul meu (nu ar trebui să îndrăznesc să ți-l dau, dar mi-e tare drag de tine) e să te lași în voia scrisului. Lasă cuvintele să curgă, abia apoi gândește-te că vor fi văzute și de alți ochi. Tu cu tine.

      4. Există o „limita de sus” (sau de jos?) pe care mi-o impun singură, este adevărat. Acolo unde începe tabu-ul meu personal. Nu pot scrie decât în lucruri în care cred până la capăt, eroticul expus în scrieri este deocamdată o chestie în care aş da greş petru că n-ar sună autentic. Ar suna forţat. Dar nu mă deranjează prea mult lipsa eroticului atâta vreme cât există o mulţime de alte lucruri care mai pot fi spuse. Desigur, eroticul atrage că magnetul pentru că majoritatea se identifica. Eu sunt mai … cerebrală, mai rece, mai distantă, probabil de aceea. Nu-ţi poţi depăşi natura, nu forţat.

      5. O să vină firesc ceea ce trebuie. Eroticul nu e un have to. Dacă firul scriiturii o cere, va veni, dar dacă tu nu te simți confortabil nici nu trebuie să te gândești la asta. Ajungând să scrii despre chiloți, e oarecum tot în zonă, ca să spun așa. Lenjeria intimă e… intimă.😀
        Eu scriu ceea ce-mi cere condeiul, cuvintele se nasc unele pe altele, e efectul bulgărelui de zăpadă care prin rostogolire crește, e rotund. (la mine e cam colțuros, dar sper/poate că timpul va cizela în așa fel încât voi fi mulțumită de mine). Nu am scris mulți ani, apoi ceva s-a întâmplat și am reînceput să scriu. Asta se întâmpla anul trecut, la sfârșitul lunii august când am deschis blogul. Nu știu cum am trăit fără scris (poate pentru că pictam și mă revărsam în culori, scriam cu pensula) dar dacă cineva mi-ar fi spus că voi scrie erotic i-aș fi râs în nas acum câteva luni.
        Dar nu m-am forțat. Am lăsat lucrurile să curgă firesc. Poate m-am supărat când mi-au fost adresate cuvinte care nu mi-au plăcut, dar mi-am asumat scriitura. Și când ușa e deschisă… știi tu. Și cu siguranță ai observat.🙂

      6. Da, e perfect să-ţi asumi scriitura. E haioasă toată chestia asta cu chiloţii. Poate peste ani de zile voi putea spune că totul a început de la … chiloţi. Sau poate nu voi putea spune nimic. Cel mai important e să scrii despre ceva care ţi se potriveşte. Să sune autentic. Cel puţin aşa gândesc eu, nu pot imagina o scriere în care să nu cred, care să fie scrisă doar pentru că „este compatibilă” cu ceea ce se apreciază. Revenind la chiloţi, m-a amuzat tema şi în acelaşi timp mi s-a parut extrem de dificilă. Partea frumoasă au fost dialogurile iscate de textuletul meu. Acelea m-au uns pe inima cu adevărat. Poate voi mai face un textuleţ şi cu ele, poate nu. Si poate din toate schimburile acestea de idei va iesi de-un text. Cine stie?

      7. Eu nu știu ce e compatibil cu ce se apreciază. Scriu ce vine. De multe ori încep să scriu și cuvintele o iau pe câmpii. Sincer nici nu mă interesează atât de mult părerea altora. Mi-e frică, da, de anumite cuvinte, altele mă fac fericită, așa ca pe tine. Dar partea de socializare a blogului e bonus, nu condiție a scriiturii. Cred că e bine să fim autentici. Să ne potrivim, așa cum spui tu, șablonului nostru. Să ne reprezinte scrisul.
        Da. Ar fi interesantă o postare de genul acesta.😀

      8. Da, faina tema : „Cum mi-am lansat eroticul din mine ? Cu nişte chiloţi”.
        Haios rău. E bine să te laşi purtat de scriitură, aşa cred, e autentic. Am citit undeva că poezia e inspiraţie, proza nu neapărat. La mine totul e inspiratie. Dacă nu mă trag de mâna cuvintele nu pot scrie. Doar de dragul de a spune ceva care să placă nu pot scrie. Trebuie să vină din inima. Probabil de aceea îmi e atât de greu să scriu despre chiloţi. Tu ce ai scrie despre chiloţi ? Ai cădea în eroticul transmis? Ai construit poteci paralele? Poteci perpendiculare? Ce anume mesaj poate transmite o pereche de chiloţi?

      9. Și la mine e la fel. E inspirație și proza și poezia și nu mă pot pune să scriu la ore fixe. De multe ori sunt în mașină, conduc, „scriu” mental și mi-e ciudă când ajung la un computer că am pierdut momentul/ideea.

        Pentru genul de scris de care vorbești tu, „scrisul de a plăcea” doar pentru audiență, sau comercial ( sau mai știu eu cum l-am putea numi) cred că trebuie să fii genial, ori foarte ieftin.

        Mi-ar fi greu să scriu despre chiloți, pentru că nu îmi place cum sună cuvântul. Mă deranjează lipsa lui de muzicalitate. Ț în asociere cu i și l. Poate aș alege un sinonim. Nu știu. Deși firesc, face parte din același firesc intim. Mai ușor îmi vine să vorbesc despre sâni, sau alte părți anatomice, dar cu denumirea științifică, nu cea populară. (în următoarea postare va fi un alt cuvânt care mă face să țin în sertar bucata – și nu știu dacă voi fi atât de curajoasă de data asta să-l public). Pentru mine e important cum sună cuvintele, cum îmi sună.

        Sigur obiectul cu pricina e foarte sugestiv și inspirațional. Uite, mă gândesc și o iau ca pe o provocare, cu condiția să găsesc un sinonim care să sune bine. Nu-mi place nici dress (cred că pe undeva s-ar încadra) și urăsc diminutivele.

      10. Interesantă viziunea privind „rezonanţa” . Dacă mă gândesc bine cred că şi eu funcţionez cam la fel. Aleg cuvintele care sună bine în context, cuvintele care au muzicalitate. E greu să scrii despre lucruri mai puţin poetice. Cum să pui „chiloţii” într-un text ? Cu greu, probabil agăţaţi de o sârmă ruginită. Exerciţiul este dificil şi de aceea îmi place Încerc să scriu în jurul unor astfel de cuvinte fără a cădea în capcană kitsch-ului. Cel puţin aşa încerc să mă conving de una singură. Desigur, astfel de texte în jurul unor astfel de lucruri, sună ori prea abstract ori prea dulceag. E un exercitu complicat să scrii despre chiloţi într-un fel poetic şi pe înţelesul tuturor. Adică cu o perdea cât de cât transparentă. Dacă ar fi să scriu în versuri ar ieşi ceva mai sexy şi mai repede. Dar versurile nu sunt acceptate. Aştept cu nerăbdare să văd ce va ieşi la tine, m-ai făcut curioasă.

      11. Dă-mi un sinonim atunci. Please!😀
        Și-o să las pixul să-și spună cuvântul. Nu mă bag.😀
        Nu pot scrie decât ce îmi place și când îmi place și cum îmi place, indiferent de consecințe. Ai văzut și tu că am primit de toate, flori și bobârnace.
        Dar ori scriu și atunci mă comit, ori nu scriu și atunci tac. Nu există cale de mijloc. E greu de acceptat că nu ne iubește/place toată lumea, dar asta e iarăși o realitate firească și pe undeva sănătoasă.
        Uite, eu nu-mi pot imagina o poezie care să conțină cuvântul chiloți și care să-mi placă.😀

      12. Bikini? Boxeri? Sau poţi da doar de înţeles, fără a folosi cuvântul. Sau îl poţi sugera prin alte cuvinte. Ah, pai nu eşti „obligată să”, eram doar curioasă cum ai vedea tu o poveste în jurul lor. Dacă nu-ţi „sună” nu scrie, nu poţi scrie forţat. Relativ la poezie, când va fi să fie (inspiraţie) promit s-o scriu. Cu sau fără cuvânt dar cu imaginea asociată.

      13. Nuuuuu! Sorry! Nu am vrut să spun că e obligație. Nuuuuu. Ziceam la modul general.
        E fun o provocare. Joacă. Hi, hi, hi. Da, o voi face neapărat. Îmi plac provocările.😀
        Noi vorbeam paralel de două-trei idei.😀

      14. Da, stai să vezi ce articol va ieşi😉 De nici cu dicţionarul să vrei şi tot nu-l vei înţelege😉 Aştept deci „un semn”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s