As woman. Please do not touch !

Am trăit trei zile fără Wifi şi n-am murit.

Oraşul mirosea a lămâie, o lămâie mare, mare şi galbenă. Ce naiba să faci cu o lămâie mare şi galbenă la doi euro kilul în medie? S-o storci cu privirea? S-o atingi ca din întâmplare? Ce fel de întâmplare să fie aceea ? Era o lămâie interzisă atingerilor.

Panouri mari o anunţau, mă făceam că nu înţelegeam şi-mi lăsăm degetele să zburde de dragul contra-sensului. Era atât de mult galben în oraşul acela încât mi se coloraseră degetele şi genele şi ochii şi uitasem să mai mor.

Ascultam viaţa printre nuanţe şi paşi şi pieţe mici şi pline de oameni şi trăiam.