@ Felix Russell-Saw
„Te” atât de tare
Încât mă doare
Mă doare timpul care nu vrea să treacă
Şi încăpăţânarea secundelor de nu a intra la apă
Mă dor buricele degetelor pe tastatură
Şi literele mari mă dor la încheietură
Şi deodată …
Toate cuvintele îmi tac în bătătură
Şi e atât de linişte
Atât de mare
Încât îmi vine să mă apuc de-o literă
S-o strâng în brate tare
Să văd dacă şi pe ea o doare
Mă dor degetele de la atâta tăcere
Şi pauzele de atâtea distanţe
Şi distanţele de atâta …
(Ca să nu trăiesc degeaba
Mai umplu din când în tăcerile
Cu câte o bere.)
Şi literele mici m-ar durea
Dacă şi-ar lua inima în dinţi
Şi-ar apărea.
„Te” atât de tare
Încât mă doare.
