Priveşti avioanele cum trec


Vrei, nu vrei, te obişnuieşti şi cu rutina. Îţi pui căştile pe urechi şi dai muzica la maximum. Şi apoi dai din cap în ritmul muzicii evitând oamenii şi privirile lor ciudate. Privirile lor mirate. Toate privirile. Nu-ţi place când te agaţă o privire, te simţi jenat şi contropit. Închizi ochii, aşa e mai bine, să se scurgă fără să se vadă. Să nu te întrebe nimeni de ce. Să te stingi între două strofe şi-un răcnet. Să dispari într-un tunel.

Uneori se întâmplă să te înfulece tunelul cu muzica cu tot şi atunci deschizi ochii şi priveşti negrul. Negrul strânge. Dintotdeauna a strâns. Când erai mic o rugai pe mama să aprindă luminiţa şi s-o lase aşa. Şi mama o lăsa. Te-a învăţat prost mama, negrul face parte din educaţie. Tu ţi-ai reuşit excepţia şi acum suferi. Tunelul e lung şi negrul al naibii de încet.

Vrei, nu vrei, te obişnuieşti şi cu rutina. Priveşti avioanele cum trec şi-ţi spui că ai trece şi tu ca ele. Te faci că treci fără să treci. Dai doar impresia că treci şi buclezi. Îţi place acolo, în buclă. Muzică în buclă, viaţă în buclă, trasee în buclă. Buclezi şi decrementezi. O lună mai puţin, o viaţă mai încolo. E atât de uşor să dai impresia că eşti. Ieri ai fost şi alaltăieri ai fost şi acum o săptămâna ai fost. Până şi azi eşti. Uneori te împiedici şi atunci nu mai eşti. Dar asta se întâmplă rar. Ieri de exemplu, nu s-a întâmplat. Nici alaltăieri nu s-a întâmplat. Aproape ca ai uitat cum e să nu mai fii.

Are şi rutina părţile ei bune.

6 thoughts on “Priveşti avioanele cum trec

      1. Acum, daca cineva care ma cunoaște citește ce am comentat eu, ar spune ca bravez. In mod normal mi-e teama de rutina… Ca de întuneric, cum spui tu. Dar am descoperit de curând ca anumite momente din rutina le fac cu drag si chiar ma fac sa zâmbesc.. Daca le dau sens, restul capată sens…

      2. Da, se intampla … Dar chiar si lucrurile frumoase se uzeaza daca le faci la nesfarsit, nu? Trebuie mereu gasita o „exceptie de iesire din rutina”

      3. Clar, orice e repetitiv isi pierde din valoare. Cred ca vroiam sa spun ca nu doar lucrurile de exceptie te pot smulge din ea. Chiar si lucrurile marunte: sa te opresti sa privesti norii cand crezi ca nu ai timp nici sa mananci, sa asculti un prieten vorbind, chiar asculti. Stii, sa vezi ca ce alcatuieste rutina, totul e rutina, poate fi vesel. Altfel si exceptia aparuta regulat devine… rutina. E doar o parere a mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s